Texte în proză

Motto: Ernest Hemingway : Omul poate fi nimicit, dar nu înfrânt. De două zile nu se mai întâmplă nimic. Se pare că norocul e plecat în concediu fără plată. De ce nu vând, nu știu, marfa mea e

Într-o zi de joi cu data de 13, Dan plecă din S. spre T., tocmai să-i ducă Otiliei vestea mutării, printre altele. La vreo 40 km de la ieșirea din oraș, pe șoseaua foarte aglomerată văzu o mașină

În cele trei zile petrecute la munte au avut parte de distracție și multă iubire cei doi îndrăgostiți, împreună cu prietenii Otiliei. Tinerii nu făceau nici o diferență, încadrându-l imediat în grup

A doua lor întâlnire avusese loc în orașul T. unde studia fata. - Otilia sosesc vineri, iubita mea cu ochii de smarald. Abia aștept să te pot strânge în brațe, să-ți strivesc trupul de al meu, scria

În sâmbăta aceea, familia Ciurea completă, Dan, Angela și cei doi copii Andrei și Raluca, coborau din mașina lor în fața Casei de Cultură, la intrarea B, în holul mic. Stupefacție enormă se putea

Miresmele de iubire ale vântului îmbată tot: gândul și privirea, iarba și frunza, marea și țărmul. Actor sau spectator sunt tot una, plătesc la fel tribut inimii ce au lăsat-o să zburde fără

Teiul din fața blocului, sădit de primii locatari, crescuse înalt, încât ramurile lui depășeau cele patru etaje. Era oaza de parfum printre țevile de eșapament, umbră pentru bănci și habitatul

După un an de căsătorie, cei doi se vedeau din ce în ce mai rar, locuind în aceeași casă. Marta era ocupată cu tot felul de comisii ale femeilor, acte de binefacere, întruniri, coafor, cosmetică,

Grigore trăia fericirea începutului de amor lângă o femeie tânără și frumoasă, mai tânără cu 20 de ani decât el, căldura căminului, precum și dragostea reciprocă pentru un fiu pe care nu l-a avut

Sfârșitul de săptămână îl petrecu tot cu cei doi, la o cabană din apropierea orașului. Era un trio perfect: Mihnea un adolescent serios, inteligent, bine educat, cu gândirea mult mai matură decât

Încântați, a doua zi merseră să ia niște bani din banca, să aibă ceva palpabil în buzunar. Contrar așteptărilor, prezența lor la casierie făcu vâlvă, oficianta îi conduse direct la directorul

Grig o sună pe Marta după vreo trei zile, pentru a nu dori să pară prea insistent. - Domnule, am impresia că nu te interesează prea mult acești bani, răspunse imediat femeia de la celălalt capăt

Soarele dogorea cu putere încă în luna august, asfaltul lucea în lumina lui, iar frunzele platanilor ce străjuiau strada erau pline de praf, de abia reușeau să facă umbră trotuarului. Orașul

În seara revelionului, Vasile îi invită pe cei doi, pe Sabina și pe Dinu într-o casă destul de arătoasă, în oraș, dar cele patru camere ale casei, erau goale. Nu aveau decât câte o sobă de terecota

Luna noiembrie veni odată cu iarna. O ninsoare de câteva ore așternu covor alb în grădina Sabinei, peste casă, peste pomii goi. Crengile plângeau încovoiate sub greutatea fulgilor de nea, așternut

Peste două săptămâni veni vacața mare și Sabina rămânea cu gospodăria: cumpărături, chiverniseala banilor, gătit, curățenie și hobiul ei, cultivarea florilor. În timpul liber citea; ce-i trebuia

În sâmbăta urmatoare era sarbătoarea narciselor, însă Sabina și Dinu nu puteau merge, deoarece fratele ei lucra. - Mamă, mă duc și eu cu fete și băieți... cu colegii, în Poiana Narciselor? întrebă

Duminica, cei doi tineri gătiți cum se putea mai bine se duceau în oraș, se plimbau pe centru, cu alți tineri de vârsta lor și căutau sălile de dans. - Haideți mă, la Elita, zicea unul. - E mai

Orașele din Depresiunea Transilvaniei sunt așezate pe coline, în forma reliefului de deal-vale-deal, într-o șerpuire continuă. La începutul lunii mai, ramurile pomilor de pe dealuri gem sub flori

Se iveau zorile. Pia era dezorientată. Nu știa imediat unde se află, dar și-a revenit destul de repede și drumul pe jos până acasă îi făcu bine. Emil nu dormea, stătea cu lumina aprinsă, parcă

Zilele treceau destul de repede, se părea că totul se încheiase după niște discuții cu un procuror, care înțelese nevinovăția ei și că Mioara se sinucisese. Intre Pia și Emil se închegase o

Adresa o găsiră, dar satul natal era undeva prin nordul Modovei, telefon prin apropiere nu era, satul nu figura pe hartă. Singura posibilitate era telegrama, dar nici asta nu se știa când va ajunge.

Trecură vreo șase luni de când Mioara își eliberă conștiința în fața prietenei sale. Veni iarna, dar una blândă, cum de fapt erau în sudul țării. Totuși, un strat de zăpadă subțire se întinse

Mioara își întoarse fața și încercă să se cuibărească la pieptul mic al Piei, dar nu reuși decât să-și așeze capul în poala ei. Cu sensibilitate și afecțiune, Pia își trecu degetele prin părul

De cele mai multe ori destinul joacă feste. Fiecare om speră că lui nu i se pot întâmpla lucruri distructive, fapte ce dor sau care lasă urme. Întotdeauna aceste sunt pentru alții. Dar ea, viața

Motto: Ernest Hemingway : \'\'Omul poate fi nimicit, dar nu înfrânt\'\'. De două zile nu se mai întâmplă nimic. Se pare că norocul e plecat în concediu fără plată. De ce nu vând... nu știu,

În apropierea sărbătorilor de iarnă, zvonurile aduceau suflu de schimbare a regimului din țară. Flavia atentă la problemele ei și a traiului ei izolat nu băgă de seamă că pe la colțuri se bârfea tot

Soarele de toamnă al Olandei atunci când este pe cer își face datoria cu prisosință: încălzește, coace, usucă. Apoi vine iar ploaia care nu se mai oprește. Altă vegetație își ia zborul deasupra

Flavia se ridică cu lacrimi în ochi, de pe fotoliul de răchită și plecă la bucătărie. De câte ori își amintea această clipă, aceeași durere o încerca de fiecare dată. \'\' Nu mai vreau să-mi

Helmult era cam speriat la gândul de a avea un copil cu Elena, de a avea un copil în sine îl speria, dar prins în angrenajul vieții și aproape tot timpul cu o sticlă de coniac de la magazinul de

Idealul face parte din ființa omenească și stoarce visuri adânci. Toată viața urmărești un ideal, îl visezi, îi dai diferite forme, urci și cobori trepte dar nu simți că timpul trece și idealul

Fiul risipitor, personaj biblic și nu numai este pedepsit de providență pentru instabilitatea sa. Dorința de a pleca mereu, ce transcende în timp, consumă individul până la extenuare. Și totuși

\"Zâmbește, mâine va fi mai rău...!\" Murphy A doua șansă... De multe ori ai impresia că în jurul tău tolul se prăbușește, că aerul devine tot mai apăsător, ca un inamic ce vrea să te

\'\'Bestialitatea vieții m-a călcat și m-a apăsat, mi-a tăiat aripile în plin zbor și mi-a furat toate bucuriile la care aveam dreptul.’’ Emil Cioran - Pe culmile disperării. Conștiența faptului

Confruntarea cu sinele devine uneori copleșitoare, se sfredelește adânc, multiplu, căutând parcă zăcăminte tainice pentru reclădirea sistemului de referință, ieșirea din hățișurile fără substanță

Puterea izbânzii șchioapătă în incompatibilitatea realizării, amestecându-se cu umbre în așteptarea utopiilor vremii, a răfuielilor adevărate.Imersiunea în străfundul ființei te provoacă la

După Cioran \'\'viața este un mod de a învăța să exiști’’. Conștient că nu ești singur la anaghie, încerci să privești în jurul tău, să treci prin necazurile vieții ce se derulează ciclic, să

\'\'Curajul este grație sub presiune.,’’E.Hemingway Urzeala relațiilor sociale uneori, face legea firii care ține ușa realizării deschisă. Lasă viața să meargă înainte, îți dă puterea de a

Atunci când viața ar trebui să meargă mai lin, destinul aduce sechele în palmă, iar în jur se ridică ziduri de netrecut. Rațiunea te îndeamnă spre marginile lui dar simți cum te închizi în

Urma prelinsă dintre cer și speranță se scrie cu vieți, când pe răsărit de stea, când pe apusuri dintre două lumi. Plămada din gânduri, făurită cu chip avid de ispita realizării este doar un vis

Viitorul cel mai strălucit va fi mereu bazat pe un trecut uitat, nu poti merge mai departe în viață până nu lași în urmă greșelile trecute și durerile inimii. Întotdeauna ceva sapă în noi și

Uneori este foarte greu de găsit soluții. Gândul te trimite spre acel numitor comun căutat toată viața, însă fizic doare, timpul cere detalii, lucrurile capătă valențe. Te oglindești în marginile

Vâltoarea vieții ne poartă în larg pe unde plutim fericiți și apoi fără explicații ne aruncă de stâncile colțuroase ale malului, pentru a ne aminti de unde am plecat, grăbind aștepările din