simona laura

Ma joc cifre din cinci in care a fost in sase in care ai fost in sapte in care am gasit in opt in care am iubit unul.

sfarseala stilata a privirilor stiute cu vina mituite cu pericol sentimental respirand prin frunzele mesteacanului cu cadentarea unei perfuzii in care eu au inceput sa curg si tu ai

dor lung de tine de cuaternar ratacit din care toamnele scuturasera amortind pe rugi de vita de vina peluze de nelinisti ochi de femei frumoase buze de femei vechi abandonad

ne joaca la zaruri ginul tonic pe variatiuni de Matahari necajind prin tine cate un aranjament cu viata ne fumeaza cele patru tigari prin toate cifrele ce-ar fi putut cadea pana la

ai putea sa ma suni durata unui vers de nichita sa ma cauti in nepasarea iernii sa ma numeri in nisip galben sa ma iei de nevasta femeie de Cherry Angeli. mesteca-ma flamand de liniste

tu imi tulburi culoarea celulelor si le amesteci, rosii, albe, negre, verzi... cu cea mai arida dintre nonsalantele ruginii ale privirilor tale, de acum tarzii, puzzle de curcubee care se aseaza

m-a ajuns o tristete de zile mari azi, pe dupa – amiaza, in decenta trecerii pe pagina 2 de dosar cu situatii de gestiune si inventar, cat de oficiala intrare in roba de magistrat prin camera a

de cand la etajul depresiei mele nu opreste decat liftul care urca, privesc cu indivie miscarea de om cumsecade a baiatului de la administrativ miscare de eleganta elvetiana, cu care ultimele urme

e doar o trecere obosita a mainii prin par de data asta, dragostea mea, poti sa te duci linistit la culcare ti-am facut patul de noapte alba pe mare, intre garzile insirate pe ata ale lunii

intind aceeasi urma de zahar pe viata pe retina ta crescand tamarini din trecerea mea azi, cand imbraci la greu in termopane de gheata cordul tau prin care nici zbaterea nu trece de la

suntem noi. atat. si masinile intersectiei in care ne mergem si chelneritele barului in care ne bem si oamenii tai de reparat si oameii mei de judecat si el si ea cu lumea de mana in mana

Soarele se pierde in umbre si valuri si curge in ochii cu sange De cer, de pamant sufletul rapus de priviri si cuvant se inchina doar copacilor adormiti in iluzia chipului tau. Cine esti

dimineata imi plac dintii tai pe dintii mei, ochii tai pe sanii mei. de ma fac ca nu vad pisicile negre ca nu stiu cararile palmelor mele ca nu strig taceri umede cararilor tale de pana la

Sunt Canuta Om Sucit. usor smintit mai mult amagit mai de fel plictisit greu de gasit usor de iubit de tine, Canuta Om iubit de Canuta Om Sucit. doar azi m-am rasucit pe \"I\" de la

ma tem ca te-as putea rataci intre liniile palmelor mele netraind buza de sus si buza de jos cu tine si de aceea te caut cu ochii strazilor nebune intre halatele spitalelor albe in