Poezie
Dor
1 min lectură·
Mediu
exilat în absența ce ai sădit-o premeditat
în sufletul meu
acum a înflorit
o imagine lungă ce-mi înfășoară ochiul
sufocându-l
clipele pătrund prin coviltirul rărit al amintirii
călătorie pe câmpurile împietrite
sub cerul împroșcat violent de culorile dangătelor
inimii într-o turlă pustiită
răstignită între mestecenii în care vântul crește captiv
roibii mușcă zăbala fornăitul le curge
prin oasele speriate
pe dosul mâinii care-mi șterge gura uscată
îmi apar
liniile urii și morții de-a valma
tu îmi ghicești un viitor
în timp ce dorul mă macină
și mă bea
001.462
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Simion Cozmescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 88
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Simion Cozmescu. “Dor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/simion-cozmescu-0035374/poezie/14049628/dorComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.