Poezie
Mă vede, mă aude...
1 min lectură·
Mediu
același parcurs al sufletului meu
eu existând
premeditat
prin meșteșugul acestei vieți
și parcă respiră
adâncul din mine
cu mâinile pe față
petrecând amiaza.
lăcașul zeilor acum
e închis cu lacăt
în timp ce iarba crește
îmbrățișată-n cer
privirea ta de vâsc
îmi arde în inima străină
și mâna mea întinsă
ține un val
să nu se spargă.
mai colorez obrazul
cu false superstiții
și ea mă vede, mă aude...
și mă simte
ca pe-o cenușă moale.
023.241
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- silviu vasile
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 77
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
silviu vasile. “Mă vede, mă aude....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-vasile/poezie/159379/ma-vede-ma-audeComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SVMultumesc Camelia. Cred ca in viata intotdeauna ramane un nod nedesfacut, un cantec neascultat si un cuvant nespus. Si poate ca asta e rostul nostru, sa incercam sa descoperim ceea ce e dincolo de acel cuvant nespus.
s.
s.
0
\"mai colorez obrazul
cu false superstiții
și ea mă vede, mă aude...
și mă simte
ca pe-o cenușă moale.\"
un zambet si un oftat usor mi-au adus citirea acestor versuri ...sensibile. multumesc pt asta.