Silviu Somesanu

Am pierdut din vedere înfrângerea, lupta cu mine însumi și piedicile pe care nu le-am trecut fără să înving convingeri formate. Dintr-o memorie cu ferestre luminoase de unde iese tot ce

Un om în meditație copleșit de propria intuiție, în mușchii cărnii își caută puterea, respiră cu ei de sub pielea galbenă, umple pieptul cu tăcerea din cuvinte și mierea din ele curge-n

Măsor universul cu puterea minții, adun în gânduri orizontul de care mă despart, toate drumurile mă duc spre neființă și nimeni nu are nicio explicație. Însemnările mele de circumstanță mă

În ochi prin întunericul de smalț trec păsări peste anotimpuri cu inele în cioc. Fiecare noapte cu solzi de crocodil, dinți de rechin, își pune sub cap apele la pândă stropite cu

Să știi ascuns norocul și-n comori să crezi căutându-le-n tine. Să simți cum Dumnezeu îți pune o mână pe umăr și te îndreaptă. Calea să-ți fie sub pași drum de mătase.

Între masă şi rugă e o legătură de suflet hrana îmbracă o haină spirituală care satură mai mult foamea trupul primeşte cu dragoste ce-i trebuie asemeni pomului din grădină o permanenţă

Ceașca cu cafea, paharul cu vin rubiniu, masa de scris cu atâta hârtie mototolită, femeia cu sprâncenele stufoase și picioarele lungi cât o noapte de început de iarnă, ori singurătate rătăcite

Se nărăvise vântul peste poetice șoptiri sub clar de lună, pârâul se strecura șipotind printre tufișuri. În serile târzii întins pe căpițe de fân denumeam cu ea stelele după bunul plac nu le

Culoarea cu nuanțe calde și reci lunecoase aidoma gheții se varsă-n tonalități ce absoarb gradat lumina. O temperatură prea îndrăzneață nu se poate manifesta. Dumnezeu are punctele sale de

E o aromă de iubiri trecute mai intensă decât au fost odinioară, n-am uitat nimic din cele întâmplate și nu știu de ce le gust savoarea acum când sunt prins în chingi ca un cal dus la

ceea ce se află între mine și tine s-ar putea numi aer dar tu numești asta apropiere așa m-am trezit zidindu-mă aproape de sufletul tău cu câte o pleoapă cu câte un ochi cu o mână de

Îmi porti bucuria în braţe la fel cum la piept în fiecare zi iubirea, cred că totul este un simbol de frumos. Umăr lângă umăr, mână de mână mergem până dincolo de aparenţe într-o lume în care

am prins în cuvinte lumini şi umbre trecute am uitat pe toţi cei care m-au lovit pe la spate scriu dorinţe noi în agendă şi nu vreau să mă păcălesc singur tu mă laşi să-mi gândesc

noaptea sparge somnul în insomnii ce privesc pe fereastră cerul cum ninge cu fulgi mari se răzvrătesc gândurile se înghesuie să îndepărteze nervii rup teama în bucăți vrăbiile dorm sub

Ca nou născut nu știu niciun cuvânt și nici să aștept nu știu, sunt prea crud indiferent de anotimp sub semnul desenat de lumină. Ochii văd și cresc învățând lumea, sunt păzit de curbele

Întunericul se așează ca într-o nucă ce se sparge cu așchii, în timp ce miezul uleios, uneori cocoșul întreg desfăcut în sâmburi se pune în miere. Nădejdea într-o imunitate în

O întindere lungă cât iarna respiră pământul sub zăpezi, absoarbe lumina, copacii cresc înalți în paharele nopții. Cum să atingă și să mângâie cerul? Zilele se grăbesc să măsoare curbele

Îi pun în lapte dulce amarul spaima care otrăvește firea, în căușul mâinilor strâng durerea o trec prin inelul care subțiază comete. Degetele ard în flacăra care scrie verbele luminii pe

Deseori prins în obișnuință, rutina te seacă și încerci să sapi la rădăcinile firii aruncând zarurile pentru un câștig la vedere ce te atinge cu umbra răcorii. Cremene sclipitoare pusă pe

Curg clipele, se umple golul din piatră câinii latră întărâtați de lună, urlă lupii pe obcine ostracizările iernii. Nici cărarea nu e umblată ne îngheață în omăt tulpinile și sângele se

Îmi umplu libertatea cu frustrarea voastră care nu se manifestă, mă prefac în biruitor de ocazie. Strigătele mele în portavoce mă fac un om al străzii auzit, dar am obosit la gândul

Ai îmblânzit fiara ce-mi respira prin nervi punând capăt neliniștii din carnea trupului. Solstițiul intră pe porțile iernii, frigul se lasă furat de îndepărtări, neașteptate fructele

Ne-am potrivit ceasurile și am plecat pe muchia timpului în alte direcții. Am rătăcit necunoscuta din ecuația vântului căutând un anotimp fără singurătate înfrunzit în primăvara cuvintelor. La