Silviu Somesanu

Se revarsă apele nesocotesc malurile și se înfurie, caută o libertate deplină, au primit o dezlegare din cerul acoperit de nori grei. În copacii rămași în puhoaie păsările privesc și rămân

Nu trebuie să spun nimic despre ea este atât de frumoasă încât vă umbrește cu lumina ei rece de stea a nordului și nu apune niciodată.

Deschid larg fereasta pe stradă forfota e în toi, orașul s-a trezit din amnezie soarele pătrunde printre clădiri. Lasă-mă să mă gândesc în liniște, cuvintele le-am învățat de la

Învață ce nu se învață ușor descoperirea prin abstract linia punctată a înțelegerii săgeată-n zbor. Cercul care se naște înscrie-n interior lumea, de unde mintea ascuțită iute ca un

Ne întoarcem în miezul iubirii, să așezăm bucuria-n cuvinte la masa de piatră medităm în tăcere, în rotunda formă a universului până pătrunde adânc în lucruri, de semințele germinează

Lacrimi de sare vâscoase alunecă pe fața inimii, lumea se vede cu ochii înstrăinați de durere și timpul târât trece impasibil ca o apă peste urmele oamenilor. După pauza impusă picioarelor

Mâinile tale mari, mângâierea nu știu să o facă, umerii puncte de sprijin mă inhibă. Noaptea în care am căzut pradă un fel de eliberare, dintr-un cerc cu un rezultat dintr-un contur de

Din tine se hrănește iubirea, inima-i gura ei cu foamea pe buze. Când simți dogoarea-i atingere împlinind timpul pare a se stinge, senini, ochii se întrec să se soarbă... Sunt ore când

Să nu te dezmierzi seara, tot ce dorești n-o să se întâmple apoi o dezamăgire îi va lua locul. Noaptea o să-și cearnă întunericul, inima-ți va fi o lampă aprinsă pe care n-o va stinge

O muză pe care am inventat-o mi-a șoptit apropiindu-se prea mult ca o piatră alunecând în apă. O urmăream cum se lipește de pieptul meu ca un coș de fum și așteaptă căldura să o cuprindă. Tot

am înotat prin apele timpului până la mările spațiului nimeni nu m-a oprit să caut răspunsuri la care nu s-a gândit originile pământului rupte din soare au pietre care povestesc lumina ajunsă la

Numai munții albi de nădejde îmi ies din memorie urcă deasupra ideii sub vulturi, șlefuiesc cerul și fixează o linie peste care nu se vede. Ne închid în cetatea regatului verde unde numai soarele

Știu, turnurile nopții spre lună se-nclină Pe acoperișuri vin păsări mari de pradă, Din clipe prinse-n iris ies iele de lumină Cu dansul lor în cercuri spectacol de estradă. Mă înspăimântă

Cu o sclipire mai intensă decât alții am reușit să ajung primul la liman, dar nu așa ușor cum ar crede veleitarii, ce hrănesc iluziile formate prin timp, se culcă pe imaginea creată de

gândesc și privirea-mi rămâne fixă încep cu o căutare-n memorie și fac legături între cunoștiințe adaog ce știu și ce vreau să știu fac o sinteză din care să se nască forma logică de

Floarea dragostei, floare pură floare roşie pe gură şi în inimă arsură. Floare roşie, floare de nalbă, perlă la gât în salbă şi în inimă o tolbă. Floare roşie, floare de crin al dorinţei

M-ai ascuns în tine cu sufletul în mâini şi m-ai lăsat să-ţi consum iubirea fără libertatea de a o gândi altfel, mă ştiu cu inima înflorită de mărinimie respir cu sângele întregul dimineţilor

trăiesc într-o lume de care nu mă pot dezice mi-am părăsit sufletul pentru oraşul eterogen şi anost înghiţit de singurătate n-am cu cine povesti nu am nimic statornic familie prieteni fără să

O apă de ploaie cu picuri grele, alungite - așa îmi apar vorbele tale. În cuvinte se pune vulnerabilul în mișcare, iubirea se pierde în moartea clipelor, păsări pestrițe duc în cioc semințe de

Ziua nu vede cum se reflectă cerul în apele mării, lumea se mișcă dominată de curcubeul emoțiilor. Nimeni nu simte mai curat, decât limpedele prelins al ploii înclinat ireal de

Voi strânge iubirile în buchet, voi călători cu sărutul în uitare și voi rămâne cu tăcerea femeii pe urme. Nu voi face niciun pas înapoi să-mi uit cum foșnește vântul prin simțuri, voi merge pe

Nimic din ceea ce se spune nu-i pregătit să întâmpine lăcustele ce toacă întinderea, tu știi ce se întâmplă în verile arse pe rug, cum intră prin tine arșița de nu mai poți sta locului și că tot