Poezie
În castelele nopții
1 min lectură·
Mediu
Cine va mai poposi în ietacul roz
Unde trupurile noastre-s flămânde,
Cu dorințe îmbrățișate-n sărut.
Nimeni nu știe ce se va întâmpla mâine
Și podurile spre viitor sunt luate de ape
Fapt ce nu s-a putut prevedea.
Femei drăguțe se vor pune la adăpost,
Să intre de timpuriu în misterul acestor vremi
Cu aripile frânte și îmbibate de ploi
Unde cuvintele înfloresc pe buze și ochi.
Mă voi închina la poeme de lumină
Unde verbele mele și-au găsit sălașul,
Cu palmele în pumnii strânși de teamă
Nicio pasăre nu zboară prin furtună.
În castelele nopții cuprinse de întuneric
Respiră duhuri rele prin împrejurimi,
Și mă apropii dar stau încă departe
Închis în odăile somnului.
004
0