Poezie
Mie nu-mi place
1 min lectură·
Mediu
Noaptea e plină de relații rebele
somnul e alungat ca lupul învins din haită
dar nimeni nu se mai teme
și așteaptă dimineața.
Din amintiri m-au răscolit câteva întâmplări
care mi-au schimbat dispoziția,
a sărit peste prag satisfacția,
lupul învins l-am privit cu înțelegere
în viață totul e posibil.
Normal nimeni nu-și poate închipui
cum orice clipă poate rupe lanțul deja rupt
de iluzii și himere deșarte
lumea e ca o apă străină
pe care pleacă corăbiile din port
și în golful albastru
oamenii rămân singuri.
Mie nu-mi place
decât crepusculul minunat al serii
și mai târziu steaua nordului
când sub ochi îmi apar delfinii jucăuși
și copiii care-i iubesc.
Într-un târziu mă ispitesc
cuvintele care se scriu singure
poemele îmi sună melodios în urechi
și nu mai știu cât de frumos
trăiesc în raiul
care își închide porțile.
015
0
Nu ne „plac” decât lucrurile și situațiile la care rezonăm și avem idiosincrazie la cele pe care le asociem cu obstacolele, vicisitudinile și stresul.