Poezie
Frunză pe ramuri de os
1 min lectură·
Mediu
Iubirea este o descătușare din conveniențe, una trăită,
o stocare sublimă existentă în interiorul ce se deschide
cu o energie care țintește drept inima-ți somnoroasă,
toate gesturile pe care le observi și cântărești în fiecare zi ,
își pun corolarul pe tot ce înseamnă atingere și mângâiere.
Nu mă lăsa să rabd suferința așteptării fructului
când carnea mea tremură ca o frunză pe ramuri de os
și se roagă să îndepărteze furtunile declanșate ușor
cu rugăciuni puse pe buzele ce le desenez în vise
pentru a săruta opera înainte de a o expune izbândirii.
De aceea privirea-mi este atât de îndepărtată și lacomă,
mă apropii de țărmurile speranței vâslind împotriva vântului
cu imaginea ce-mi alunecă sub ochi cu o lacrimă de sare,
fără cuvintele frumoase pregătite să fie împărtășite
doar cu sufletul încărcat de toate poemele de dragoste.
Pămânul îmi arde sub pașii grăbiți către întâlnire,
amiaza vinovată de tot ce se întâmplă
îmi lasă drumul să odihnească la umbră până seara
când cerul meu și al tău capătă aceeași culoare
într-un echilibru pe talerele nopții din urmă.
024.519
0
După cum se vede, mai trec! :)