Poezie
Setea sărată
1 min lectură·
Mediu
Ea era plecată
unde florile au cearcăne colorate
și lăcrrimează cu arome amare
sărutând diminețile cu rouă,
urmează să sosească-n amiază
de pe cărarea cu cireșii copți
c-un surâs visător.
Chiar dacă vara nu mai e vară
și setea a devenit sărată,
iar cerul gurii o cupolă uscată
smălțuită fibros,
prinde pe margini sunetele
și ele cad în ispită,
privesc femeia cu alți ochi
de sub genele aspre.
012.956
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silviu Somesanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 68
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Silviu Somesanu. “Setea sărată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14124337/setea-sarataComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

La „marginea sunetelor’’ se află disonanța, pe când în miezul lor se întrezărește eufonia.