Poezie
Ca o podoabă smerită
1 min lectură·
Mediu
Întorc izvoarele din drum și le adăpostesc
sub ceturi de piatră
fulgere deasupra de munți
îmi aprind căpițe de fân
în somn.
O pasăre stă pe umărul meu
și vestește furtuna
tu cobori în mine
salamandră-nflorată cu ochiul domol,
pace și înseninare
ca într-o iubire de care mă despart
cu mâna pe sâni.
Noaptea se trece prin ochi
ca o podoabă smerită,
de vorbele lumii te ascunzi
în sângeriul cearcăn al lunii.
013.194
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silviu Somesanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 72
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Silviu Somesanu. “Ca o podoabă smerită.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14109900/ca-o-podoaba-smeritaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
"întorc izvoarele
sub cețuri de piatră
fulgerele să-mi aprindă
căpițele de fân în a somn"
și
"tu cobori în mine
salamandră-nflorată cu ochiul domol"...
pentru o mai consistentă sugestie.
o poezie reușită. Ioan.