Poezie
Un explorator obișnuit
1 min lectură·
Mediu
Împing destinul spre margini de timp
ca pe un bolovan colțuros
închid ochii și-i aștept căderea.
Mă îndepărtez și nu mai privesc în urmă,
am scăpat de temerea care-mi dădea fiori
și mă aștepta la colț.
Gândurile mă lasă liber
ca pe un prizonier scăpat din lagăr
cu sângele-n fierbere.
Singurătatea și tăcerea îmi arată drumul,
mă însuflețesc să merg prin vastul necunoscut
ca un explorator obișnuit,
spun totuși câte-o rugăciune
pentru încrederea necesară ajungerii la liman
nopțile îmi sunt sărăcăcioase și odihnitoare
cu vise de mulțumire.
Aștept un semn binevoitor de undeva
ca pe o stea norocoasă
care mă conduce la o dragoste
ce-mi pătrunde în suflet
și nu mai iese niciodată.
013.067
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silviu Somesanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 113
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Silviu Somesanu. “Un explorator obișnuit .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14102046/un-explorator-obisnuitComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓''Împingi destinul spre margini de timp'', în speranța de a găsi fericirea înfășurată în mister, însă ai ''temerea'' de a nu cădea în genune, iar ''gândurile'' te eliberează de angoase și anxietăți, proiectându-se în ''singurătatea'' deschizătoare de ''drumuri''.
0