Poezie

Pe scara fără sfârșit

1 min lectură·14 decembrie 2015

Mediu

Se așază întunericul în straturi de vată

și tăcerea se scurge odată cu teama,

golurile se umplu, între ele plutește nevăzutul.

Oamenii se căută pe pipăite cu mâinile,

în ochi au licăriri scurte, diforme,

ce trec prin păduri rămase-n copilărie,

simt cum întinerește lemnul trupului verde.

Se face dimineață-n izvoare și cer.

Sufletul eșarfă luminoasă n-are umbră

doar un duh care se poate întrupa.

Clipele fug, se strâng în marele Timp

începutul fără sfârșit continuă,

cuvintele denumesc tot ce există.

Sunt germenii unor mișcări ce-și urmează cursul,

gândurile încearcă să cuprindă măreția,

să-i fixeze marginile subțiri, puncte și linii de ordonare,

nimic nefiind definitiv.

Rezultatele obținute urcă încă o treaptă

pe scara fără sfârșit.

014.739

Despre aceasta lucrare

Autor: Silviu Somesanu
Tip: Poezie
Cuvinte: 114
Citire: 1 min
Versuri: 19
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Silviu Somesanu. “Pe scara fără sfârșit .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14084906/pe-scara-fara-sfarsit

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

RR razvan rachieriu✓15 dec. 2015

''Nimic nu e definitiv'', totul e aleatoriu, în devenire, transformare și schimbare, efectele unor acțiuni ''urcă încă o treaptă pe scara fără sfârșit'' a timpului, ''germenii'' ideilor înnobilatoare nasc ''gândurile ce încearcă să cuprindă măreția'', să amplifice ''marginile subțiri, punctele și liniile'' într-o asimptotă pe care urcă ''începutul fără sfârșit'' al vieții, căreia îi conferă perenitate genealogiile.
Mi-a plăcut ce ai extras din gândurile poetice.