Întrebare

Tu te „identifici” cu sinele poetic sublimând existența proprie, ai fizionomia unei poezii reușite numai dacă te privești în oglinda lirismului, „cuvintele” poetice te „reprezintă”, iar „sufletul” tău evoluează și „se tot înalță ca o coloană fără sfârșit”, și sufletul țării e compus din sufletele oamenilor care vibrează eufonic în spiritul unic al națiunii.
Întrebarea ta desenează un crochiu al omului patriotic.
Am vibrat la unison cu tine.

Întrebarea pe care mi-o pun nu e una retoprică ci atât de actuală și prezentă în sufletul unui român adevărat, cei care se pretind și se prefac sunt foarte mulți.
Păcat!