Poezie
Lungesc rar străzile fără rost
1 min lectură·
Mediu
Nimeni nu mă privește cu luare aminte,
fiecare om e preocupat de singurătatea sa,
câte o femeie mai aruncă coada ochiului așa din întâmplare
în fața mea ca o provocare.
Bănuiesc că suferă de o lipsă de loialitate ori comunicare
până când se ivește posibilitatea aceea neașteptată
pe care n-o cauți
dar găsești starea de fapt care te face cunoscut
și te împinge în preocupările ei
neliniștită că nu-i fericirea cuiva.
Lungesc rar străzile fără rost,
am de cele mai multe ori ceva de împlinit,
o întâlnire unde spiritul se simte liber.
O nepoetică mișcare mă zvârcolește pe interior
și rupe din mine orice bunăvoință,
alungă golurile ca într-o moarte
și mă scoate înafară un altul
în care nu mă recunosc
și mă sperie.
024.246
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silviu Somesanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 124
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Silviu Somesanu. “Lungesc rar străzile fără rost.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14083750/lungesc-rar-strazile-fara-rostComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SS
Mă bucur de o trecere fulgurantă!
Silviu.
Silviu.
0
să fii remarcat o clipă măcar
singura șansă-i să mori în chip nefiresc.
rar din ce în ce mai rar mai sunt
porți fără zăvor între singurătăți
și sinele captiv dedublându-se
o ia razna speriat suindu-se pe pereți.
ăsta-i dezavantajul celui care gândește
și e firesc.
cu plăcerea lecturii, Ioan.