Poezie

Sărutul

1 min lectură·8 noiembrie 2015

Mediu

Sărutul niciodată nu m-a trădat

pe buze, pe buzele ei a înflorit

și-n gură i-am pus foc.

Cu mâinile mă prinde uimită,

trupul îl simt cum zvâcnește

și ochii cu ochii mei se hrănesc.

Sărutul mi-a dat încredere-n iubire,

liniștea în care clădesc nestingherit

surâsul tău vesel și dulce.

Rodul se naște frumos,

gândul în vis dezmierdat,

visul urcat pe coloane de suflet.

Chiar dacă se lasă întâmplări peste noi

puterea de sine o să se înalțe

și sarea o pune acolo unde lipsește.

Sărutul poate devine mai rar,

se stinge încet câte ceva

și flacăra devine mai mică.

Atunci când se va stinge de tot

rămâne o alta mai puternică,

să lumineze mai departe drumul.

001.476

Silviu Somesanu. “Sărutul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14082429/sarutul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.