Poezie
Flacăra vieții de flacără s-a stins
1 min lectură·
Mediu
Și nici n-am vrut în mine ca să port
ideea unui tânăr mort,
abia-mi crescuse impulsuri în aripe,
au ars în focul ultimilor clipe
și fața mea a ars de nu mă recunoști
rămân sodatul cel pierdut de oști
un tată tânăr și mai mult fetița ori copilul
ce am gustat din viață doar fitilul.
Flacăra vieții de flacără s-a stins
în iadul cel de fum cuprins,
tu mamă, tată, frate ori iubito,
de lacrimă e casa ce mi-am făurit-o.
Puneți-mi dragostea sub cap și fără plâns
țineți-mi chipul în suflet strâns!
Chiar dac-am fost subțire lumânare
iar ceara s-a topit fără-ncetare
ori am greșit fără să-mi dau cu seama
sărută-mă în gând tata și mama,
iertați-mă și voi și Dumnezeu
pământul să se-așeze peste scrumul meu!
Amin!
012.683
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silviu Somesanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 128
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Silviu Somesanu. “Flacăra vieții de flacără s-a stins.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14081941/flacara-vietii-de-flacara-s-a-stinsComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Un poem ca al dvs ușor Rugă pt părinți în ton, ușor creștin, profund uman are valoare de omagiu adus normalității și valorilor ancestrale. Poate disonantă cu cei despre care sunt muză deși cu toții știm că e o persona asumată, o glumă prea exploatată de ignoranță.
Cu respect.