Rememorare

Mi-ar fi plăcut să aluneci mai mult înspre profunzime, așa cum faci cu alte poezii personale, să urci mai mult muntele spiritului, creat de rocile tuturor cuvintelor din poeziile proprii, să umpli golurile non-sensurilor cu gnomic, reflecții și cugetări poetice, din păcate ai rămas undeva la mijloc pe traseul care are drept destinație finală valoarea.
Aș fi preferat o frânghie lingvistică mai lungă, formată din toate cuvintele poeziei aglutinate între ele.

Uneori starea poetului care este și ea o întâmplare nu poate aluneca în profunzimea dorită, poate cu timpul se va găsi posibilitatea prelungirii pătrunderii mai adânci în fântânile elevate ale cuvintelor care să capete sensuri mai elaborate și adevărate.
Mulțumesc Răzvan, pentru observațiile tale care-mi sunt de ajutor!