Poezie

Intrat în cântec

1 min lectură·4 martie 2012

Mediu

Culorile franjurate peste cochilia unui timp

absorbit de ape pe verticala nordului

ridică țărmurile în picioare.

Umbrele, care acoperă orologiile,

sunt plecate în pelerinaj

spre zodiile dintre solstiții.

La vremea amiezilor, încătușate în viori

sunetele se sparg în pereții de sticlă.

Pe aici îmi erau pașii fără urme, între zile

amenințate de drumurile-simbol,

ca nisipurile detașate de ape,

pe care se odihnește trupul iubirii.

Nimeni nu știe cum în adâncul visului,

dorința e o flacără albastruie

care arde inima trubadurului

intrat în cântec.

Voi însera pe pajiștea apusului,

să-mi îmbălsămez inima cu cîteva ierburi.

Mă voi nemuri în zidul fântânii,

pentru salvarea unei stele,

în care voi înnopta definitiv.

001.519

Silviu Somesanu. “Intrat în cântec.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14002350/intrat-in-cantec

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.