Poezie

Izvorul căutat

1 min lectură·15 ianuarie 2012

Mediu

Atâta zbucium am cât nu cuprinde marea

și-n valuri mi s-au scurs întâmplările

spre țărmuri necunoscute de care întreb,

de ce mi-ați pierdut îm uitare vedere și gânduri?

Pe celălalt mal se varsă fluviul durerii,

îmbătrânit de nemângâiere și însingurare.

Luate în palme, ceața și frigul

lasă anotimpurile în umbră,

degeaba le vom scotoci după adevăr,

pașii mei se vor pierde în tunelul morții

din care nu a mai ieșit niciun drum.

Obsesiile noastre au băut lumina,

glasul sângelui ne chema într-acolo

unde nimeni nu poate să dezlege,

taina de nemărginire și vise halucinante

în care fierul deznădejdii sapă fântâni.

Steaua mea cade și se ridică

din cenușa păsării în care se iscă focul,

suflă prin simțuri și alungă despletit amurgul.

Curând vor ajunge la izvorul căutat

stafii prin întuneric.

001.486

Silviu Somesanu. “Izvorul căutat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/13998513/izvorul-cautat

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.