Poezie
Trupul tău mlădios
ref.
1 min lectură·
Mediu
Pe clapele pianului felii de suflet
învelesc auzul în exaltări lăuntrice
și-l caut pe Dumnezeu acolo unde inimile de copii
învață Tatăl nostru și se luminează
cu nerăbdarea fecioarelor, să simtă totul.
M-am înălțat ca un arbore în pădurea virgină
fără să știu ce-i securea.
Mi-am risipit diminețile pe câmp cu jertfe de flori
până când doreau să fie răsplătite
și așteptam sub pelerina nuntirii
rotind un joc de întrebări.
Trupul tău mlădios
trestie în vânt,
clătina aerul
fără risipă.
012.474
0
se înfășura în vânt,
fără răspuns
ce i-ar putea răspunde vântul? dacă vântul cuprinde trupul sunt convinsă că nu mai rămâne fraged...
multe răni.
apeși pianul pe clape....hm, e firesc. ai putea apăsa pianul pe coadă? da....tot firesc. fă din poezie ceva mai nefiresc, nu-mi da multe explicații, sau le poti da dar mai diferit si mai inuman...oricum suntem destul de plini.
am lecturat cu interes.