Poezie

Hrubele

ref.

1 min lectură·14 aprilie 2011

Mediu

Femeia a zis:

nu-mi mai caut bărbatul,

caut cuvintele lui,

drumul pe care a mers.

O pasăre i-a spus:

du-te pe dealuri,

taie cărarea bătută de vânt

și ajungi între vii,

nu întreba decât prunii,

acolo, departe în mijlocul podgoriei,

este crama lui.

Mâinile femeii fac semnul crucii,

părul îi flutură pe spate, în vânt,

și pasărea pe urmă-i șoptește:

nu-l căuta pe marginea pădurii de salcâmi,

caută-l în hrubele pământului

și mai întreabă câțiva buciumi de vie,

pe unde-i calea aceea ferită

pe care intra și Ștefan voievod.

001.809

Silviu Somesanu. “Hrubele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/13977643/hrubele

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.