Sari la conținutul principal
Poezie.ro
SS
Silviu Somesanu
@silviu-somesanu
Poezie

Nu se mai poate întâmpla nimic

1 min lectură·
Mediu
de va fi să murim
într-o noapte surdă cu ploaie măruntă
cu frunze care putrezesc pe drumuri
sufletele niște copaci pe margine
se retrag împăcate în rădăcini
nu se mai poate întâmpla nimic
decât sunetul ploii pe pervaz la geam
nu mai dorim aproape nimic
doar liniștea despărțită de ceața care se destramă
undeva peste munți presimt glasul iubitei
o fântână uitată pe drum
am fost împreună în deprimantele zile
acum gânditori niște oameni brumați
avem sufletele plimbate prin toamne
șubrede picioarele se miră de unde au venit
măsoară drumuri cu stele pe cer
chipurile noastre aspre și reci
au amprenta grea a trecutului
fug gândurile ude cu pași de rouă
când în cuvinte de alean și somn
se urcă stelele la locul lor și pleacă
în umbra întunericului
simt cum inimile noastre nu mai bat la fel
și sufletele au alunecat în hău
012.911
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
144
Citire
1 min
Versuri
24
Actualizat

Cum sa citezi

Silviu Somesanu. “Nu se mai poate întâmpla nimic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/13929188/nu-se-mai-poate-intampla-nimic

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@stefania-puscalauȘPȘtefania Pușcalãu✓
Am trecut prin câteva pagini pe aici, în seara asta, și țin să-ți spun că scrierea ta s-a lipit de sufletul meu avid de lectura bună. Am găsit imagini deosebite ca: “nu se mai poate întâmpla nimic/decât sunetul ploii pe pervaz la geam”, “avem sufletele plimbate prin toamne”, “șubrede picioarele se miră de unde au venit”, și după toate astea, un final superb, deși foarte trist, a cărui trăire a trecut și prin mine: “simt cum inimile noastre nu mai bat la fel/și sufletele au alunecat în hău”.

Ștefy.

0