Cuvintele

cuvintele dor în pielea lor umedă

o umbră-n care se ascund în somn

până alunecă șarpele de cerneală

mâzgălind hârtia cu rumegușul vremii

plâng vocalele cu lacrima umilinței

se imprimă în înțelesul înșelat

cum îmbracă sunetele in auz cântecul

șoptit pe corzi de zdrobit inima

zac în sufletul lemnului ori al pietrei

unde nici o lacrimă nu se mai stinge

închid mereu în ele o căință surdă

ori taine împovărate, nedezlegate încă

o albă ignoranță stă la marginile lumii

cu o aglomerare de semne în oase și vise

cerneală de gânduri în nuanțe și forme

pe drumul căutării la răscruce de destin

suntem în călătorie între cer și pământ

cu germenele vieții și morții-n celule

de unde ne-am întrupat în cuvântul prim

o sămânță îngropată în anotimpuri.