Poezie
Aprinsesem miezul verii
1 min lectură·
Mediu
Aprinsesem miezul verii
cu corăbii în flăcări
și catargul în vânt
pânzele așteptau mâna ploii
să-i ude trupul de lemn
Vântul se nărăvise
lovea umerii valurilor
n-aveam nevoie decât de noroc
să-ți sparg coaja de apă
în care stateai ascunsă
în mijlocul vijeliei
din câmpul stropit de gânduri
pentru a secera lumina
Îți învinsesem furia
cu liniștea ochilor
Acum promit să întrerup fulgerul orbitor
să răsucesc mustățile vremii
să-ți construesc apoi aripi
să-mi zbori rătăcirile spre alte înălțimi
din cercul de foc
al câmpiei adormite cu capul pe sălcii
din Bărăganul tău de rod.
012.887
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silviu Somesanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 94
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Silviu Somesanu. “Aprinsesem miezul verii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/13917007/aprinsesem-miezul-veriiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
\"n-aveam nevoie decât de noroc
să-ți sparg coaja de apă
în care stateai ascunsă
în mijlocul vijeliei
din câmpul stropit de gânduri
pentru a secera lumina\"
\"Îți învinsesem furia
cu liniștea ochilor\",
care sunt versuri contradictorii.
Începutul și finalul sunt bune - în opinia mea- , am remarcat:
\"Aprinsesem miezul verii
cu corăbii în flăcări
și catargul în vânt
pânzele așteptau mâna ploii
să-i ude trupul de lemn\"
\"să-ți construesc apoi aripi
să-mi zbori rătăcirile spre alte înălțimi
din cercul de foc\"
Succes la scris.
Alunelu\'