Ninge cu picături, prin ploaie oameni numeri,
Și gândurile-mi se preling pe umbrela de pe umeri.
Dar rândurile curg frumos și ploaia arată toamna,
O îmbălsămează frumos, pământul e mai voios…
Trist, un suflet pictat în non culori,
Iubire risipită doar pe flori.
O floare, tocuri; frumoasă fata,
Nu are curaj să grăiască, ăsta…
Timid, ea îndrăzneață, tot ceață
E în capul lui, iubește
Am așteptat în prag de bloc,
Mi-am făcut griji, am recitat,
O poezie am dedicat,
Iubirii noastre, stai pe loc…
Stai în inima mea, dragă,
Frumos pictată, tu muză,
Tu corp ciudat, bine
Foaia, viața mea,
Nor de brumă, poleit,
Lovit de vânt gros.
Suflet de poet,
Rânduri pe caiet, simplul
Inspiră, aer.
Albastru pălit,
Cerul mâzgâlit, de ou
Mic, zburătăcit.
Muză adormită, de cuvinte bătută
În cuie, buimacă de ale mele litere,
Frumoasă, mai nebună ca rima, cusută
Cu ață fină, catifea, muza mea. Plină de mistere…
Plină de finețe, plină de
Pe nisipul de pe această plajă,
Sub soarele din această vară,
Prin apa acestei mări, eu fac cărări,
Dar tu mare, înoți prin nisip și stergi urări…
Urări de bine, lăsate de urmele mele,
Urări
Este seară, gânduri de chitară
Aurite, mă îmbată și mă uită.
Mă uită timpul, mă lasă să strig,
Să strig că mor de frig.
Suntem amândoi, o margine albastră,
Împărțim o chitară și a mea
Matematică, geometrie, frumoasă știință vie,
Suflet arondat păcatelor, trup înflăcărat de glie,
De glia din ce-a fost plămădit, suflet găurit,
De gloanțe ruginii, de glume cărămizii,
Suflet încins de cuvinte,
Sentimente înghețate,
De un suflet, boț de gheață,
Ce se învață, cu căldura primului.
Cărămiziu, roșu, purpuriu,
Azuriu, albastru, purpuriu.
Suflete legate, de
De-a lungul timpului am învățat,
Să calc pe cuvinte și mi-ai arătat,
Cum rândurile pline de lacrimi,
Nu fac prea mult, fără două inimi…
Inimi purtate de val, în anotimp
Înghețat, inimi ce
Sufletu-mi încins, de toate aprins;
Timpul stă în loc, îmi zâmbești cu foc;
Razele de soare, sunt doar ale tale;
Zâmbetul tău dulce, ușor mă seduce.
Ritmul de vioară, ușor
Frunză delicată,
Din topor tăiată,
Clorofilă aurită,
De toamnă sorbită.
Suflet cărămiziu,
Toamnă târziu,
Aștept un țipăt auriu,
Să-mi spună un vizitiu…
Că toamna s-a făcut fărâme,
Și
Fată cu ochi albaștrii,
Frumoși ca acei aștrii,
Ce te încălzesc în zi,
Pe cerul senin, nori fragezi…
Se oglindesc și câteva ciori,
În minte, când mi te clădesc, fiori.
Ochii tăi albaștrii,
Îți pare rău, încerci să spargi cuvintele,
Să nu mai rănească, să nu mai vorbească,
Despre tine, să spună că nu ești acel băiat,
Care spune multe, dar se pare că degeaba,
Aruncă cu rime, tu vrei
Viața vi se desfășoară,
În ritm de poezie, o vară
Și uit tot, dar mă învârt,
În ritm de bong, din start…
Viața mea n-a părut,
Apoi frumusețea a apărut.
O portocală grasă,
Și o mică,
Trandafir tomnatic pictat între anotimpuri,
Vara te-a crescut, Toamna ți-a arătat noi drumuri,
Iarna te va scoate din petale, îți va arăta noi dimensiuni.
Vei învăța ce-n viață oamenii câteodată
De obicei scriu neglijent,
Acum o să încerc să adun.
Rânduri așezate, râul curent,
Să le scriu corect, coerent spun.
Mă adun din activitățile zilnice, invers,
Ce-și lasă palma și mă ating din
Negru ca și păcura cenușie,
Rânduri vechi, o mică vrăjitorie.
Negru, ochi pătați de păcate,
Trag fum în noapte, speranțe ritmate.
Negru, o pisică ucisă,
De negrul ce-l poartă.
Negrul mă
SS