silviu dachin

am cunoscut cândva un deținut condamnat pentru crimă omul acesta și-a iubit atât de mult câinele încât a sărit în fața trenului ca să-l scape de un accident altădată a mers prin

la polul nord liniștea a găurit un urs polar păsările mici neștiind să facă deosebirea se culcușesc în stomac ficat și ochi lasă ouă la voia întâmplării cu credința că ursul nu se mai

ai grijă cu care parte a sufletului alegi să calci astăzi pe lamă viața ta ar putea curge atât de repede că te-ai putea trezi pe la amiază singurul mort în cimitirul viu al curcubeelor

Așa se poartă în oraș, nu e niciun snobism în asta, nicio lipsă de omenie! Cum să rupi copilul de familie, comunitate, etc? E și pentru binele lui, nu-i așa? Pune-i un nume normal, cu ăsta nici

fiecare glonte bine țintit învie câte un mort pe galbenul soarelui nu acum mâine dimineață strigă soldatul ne vom îndrăgosti ghiulea după ce pipăie atent culoarea ierbii râgăie

împușcați cerșetorul în police și smulgeți-i vioara înainte ca sângele să pătrundă în coarde și înviind vreo sonată rebelă să ne întoarcă viețile pe dos astăzi nu mai ninge la fel primim

desăvârșit în frumusețe trece ușor prin aproape mijlocul cerului unde duci apa fratele nostru mai mare a sădit o scară în aproape mijlocul grădinii trebuie udată mi-a spus el odată rostit

toți vom urca într-o zi în lingurița albastră cu care soarele hrănește luna chiar dacă el știe ea nu-l va iubi niciodată crezi că ai putea să urci odată cu mine știu ai nevoie de

Și nimeni vorbind despre noi Nu ne-am mai căutat întrebările, Nu am căzut de acord asupra punctelor cardinale, Atât că ni s-au deschis aripile și nu ne mai temem De zbor Așa cum nu se tem

fii atent cum cazi noi nu mai iubim ploaia păstrează-te sferic ia cu tine din cer o imagine taci stai departe de geamuri nu nu curge pe-aici niciun râu știu Dumnezeu te-a trimis dacă se

gandim sau vorbim in timp ce gandurile nu ne mai vorbesc pornind din varful sufletului vorbindu-ne doar o soapta venita altfel din alte multe parti, vorbindu-ne in timp ce gandim sau vorbim

zaceam garbovit sub planeta loviturilor de cai, genunchii striveau inexpresiv esichierul, dar cine sa mai simta durerea cand in palmele-mi crapate de nesomn statea udata de lacrimi regina

si napadit de galbenul soare intunericul s-a facut mic, mic, a tacut chitic cufundandu-se-n mare. afara au ramas carabusii, jucausii, carausii, carausi de luna noua si de departe, joc de-a

Însumând staticul din fiecare punct Infinitul rostogolește imagini Cunoscându-se pe sine însuși pe de rost. La rândul lor Pe motive de drag și desăvârșire Oamenii se așează în planuri

atât de mult roșu primăvara înflorea pe ramuri cuțite care se roteau în carnea cerului degeaba căutau oamenii locul în care să devină cuminți tasta copiatorului clicăia sec la fiecare

iar dincolo de noroaie si de batranele ciuture albastrul marin viseaza ancorat in aripi de fluture, covoare de frunze de asta data tacute si verzi te ridica in rostul strain existentei de gand si

daca scrie pe prima pagină cu literă albastră înseamnă că între noi și soare nimeni nu mai are chef de eclipse. da, s-a dus vremea eclipselor în care sufletul meu stătea cuminte și aliniat

într-o altă zi bunicii m-au dus acasă la ei creșteam puțin mai bătrân decât ceilalți dar știi cum e viața are felul ei de a aranja lucrurile iar eu am început să iubesc oamenii către

spune-mi Tată ce se întâmplă cu noi de ce-ai chemat argații să lege azi-dimineață un singur cal la carul ce pleacă în război iată câmpia crește din umbra ierbii moartea deja a-ntins

ești sfârcul prin care omenirea îmi suge ideile incongruent în seara asta pentru tine voi naște un zâmbet

Străbat pădurea ca pe o uliță a sorții, Prin stânga trecerii mele infinitul murmură ușor Aleg un semn între hotarul vieții și al morții, Sărut cu palma frunzele calde, mi-e dor, Dor de

lovind această întrebare cu palmele arme și reci alerg războinic prin camerele goale împărțind în ba da și ba nu coloanele de aer ce sprijină respirația urmezi tu punctul apoi

uneori va trebui să începi să scrii poemul începând de la mijloc fii fericit dacă ai voie să începi cu puncte puncte instrumentele se vor schimba mereu pe parcurs unii te vor chema să îți dea

oră imprecisă știu-că mă voi întâlni cu tine de prin ceruri cade moale soarele ca o plăcintă peste bietele ruine strânse într-un sac de piele prințe oasele-s a’ mele pune-ți alte