Poezie
inchinare
1 min lectură·
Mediu
prins intre secunde striga timpul,
ma striga pe mine de viu si de uimire ma striga
ca o roata, alb, sa-mi rotuie cuminti
fel de fel de ganduri
colturi naruind peste destine degeabaluire noaptea,
ma asez batraneste pravila ca sa ascult
strigarea de pe osie pana dincolo
unde se va incheia pustia,
rog rugul aprins
si de acum, fara nopti,
inainte.
053387
0

Mie mi se pare un pic cam mult acel \"rotuie\". E o suprasaturare rotunja mult prea explicita.
Deasemenea \"rog rugul aprins \" e greu de pronuntat.
R-urile acelea polueaza atmosfera superba a poemului.
In schimb imi place foarte mult cum ai spus:
\"ma striga pe mine de viu si de uimire ma striga \"
Daca nu mi-ar fi placut poemul nu as fi scris acest comentariu cu tenta critica.
Dar pentru ca imi place, mi-am spus ca merita.
Anca Veronica Anghel