Poezie
de seară
1 min lectură·
Mediu
caldă și simplă mi-e ultima stea
peste zarzărul bătrân din curte,
iarba ia trup liniștit de saltea
îmbrățișându-mă cu gesturi scurte,
chem apa din fântâna părăsită
să spăl în ea secundele târzii,
e zarea parcă tot mai ruginită,
probabil astă seară nu mai vi,
dar nu-i nimic, mai am și-acum în tâmplă
frânturi din vorba ce mi-ai spus-o tu,
o noapte albă simt că mi se-ntâmplă
între rostiri cuminți de da și nu.
023.004
0
sărbătoresc în plină zi
sălașul meu lăuntric de sub iarbă
secundele târzii se-ascund sub tâmple
n-o să te scap de astă dată
între rostiri cuminți de da și nu
la urmă tot ne-om așeza
pe frunza ruginită de la toamnă...
Semn că am trecut, am încercat un comentariu, dar nu a ieșit decât atît, adică un com. în versuri.