fluture...

am fost aseara mort de beat.

fluture de eram, nu zburam atat de natural,

si nici macar nu imi zdrobeam oasele atat de complet.

tu ma iubeai si aseara, sau doar mi se parea,

tu erai floare eu eram fluture,

atata mai stiu ca mirosea groaznic a benzina

in masina pe care tocmai am furat-o

ajutat substantial de gandul ca fluturi in puscarie nu s-au mai intilnit.

pai pana cand aripile astea....si acuma sunt treaz cand scriu asta,

pana cand aripile astea stupide, ce imi inspira teama de lumanari?

cu gestul acela taranesc si sanatos, scuip in palme, mi le frec una de alta hotarat si ma aplec pe genunchi pentru o ruga,

fara sa imi pese de oroarea ce o inspira orice fluture beat, stand in genunchi, ca de ultima data...