Poezie
grafia cuvântului capăt
1 min lectură·
Mediu
capăt
cuvântul ăsta omenesc dinspre care se întorc oamenii
plecați înspre umbra strălucitoare de sus
înspre detaliile pânzei negre de jos
eu te construiesc aici din două bucăți de lemn aspre
nesupuse trudei tâmplarilor de rând
te înfig cu putere în pământul ăsta sălbatic
neatins de talpa semănătorului
prin aerul uscat în care n-a mai plâns nimeni
de câțiva ani încoace
e momentul să te așezi
dinspre lună intră în pași de dans fetița
pusă pe șotii rochița ei roz
codițele prinse strâns până la zâmbet
pantofiori cu fundițe galbene
râs cristalin întrerupt de ronțăitul bomboanelor cu miere
în mâna stângă cheia palatului de cleștar
unde sunt cei doi oameni care au înțeles de la-nceput
că dragostea e cu o liniuță mai puternică decât moartea
să spună ei
să plângă și să râdă ei
042.556
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- silviu dachin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 134
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
silviu dachin. “grafia cuvântului capăt .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-dachin/poezie/14017601/grafia-cuvantului-capatComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SDmulțumiri, Lavinia! în primul rând pentru că te-ai oprit să vezi, pentru că ai văzut apoi, pentru că ai lăsat un semn că nu te grăbești să pleci, pentru că ai ales să înțelegi, pentru că ai înțeles și pentru toate celelalte:) zile bune să ai, spor la scris!
0
VBcei doi oameni care au înțeles de la-nceput
că dragostea e cu o liniuță mai puternică decât moartea
nu stau unul la un capăt, unul la celălalt
nici măcar dincolo de bucățile de lemn aspre
un poem în care detaliile luminează ca un surâs
că dragostea e cu o liniuță mai puternică decât moartea
nu stau unul la un capăt, unul la celălalt
nici măcar dincolo de bucățile de lemn aspre
un poem în care detaliile luminează ca un surâs
0
SDda, detalii neglijent aruncare intru constructia intregitului doi! multam, domnule poet, mare multam!
0
apoi conținutul, cuvinte care plimbă cititorul prin lumi abisale. liniuța care separă un gest de celălalt, apariția fetiței și a cheii, invocarea din final a celor 2 oameni care au ceva de făcut într-un spațiu nevăzut.
un text care m-a prins!