Poezie
dragostea de care nu putem vorbi
1 min lectură·
Mediu
el purta în zâmbet
un păianjen
îl hrănea cu priviri speriate cu saluturi oblice
nu înțeleg de ce a ieșit din casă așa târziu
pe stradă câinii împărțeau intersecția
neonul pâlpâia cuminte semn
de trecere grea pe cealaltă parte
cât de grăbite ieșeau vocile prin ușa deschisă a berăriei
se împerecheau câte două trei
puneau la cale
arii în cinstea unei zile imperfecte
el a frânt luna într-un rictus
a înecat-o liniștit
fâșii din chipul lui se mai găsesc și astăzi în bazare
a doua zi ea
în colțul gurii o scobitoare
cu mâinile goale vopsește ferestrele în alb
022.338
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- silviu dachin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 99
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
silviu dachin. “dragostea de care nu putem vorbi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-dachin/poezie/14006051/dragostea-de-care-nu-putem-vorbiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SDmultam de trecere, intelegere, scriere! zile faine, spor la scris si viata!
0
apoi
inceputul"el purta în zâmbet
un păianjen" apoi toata trecerea prin metafore bine incropite(e de bine!)
"a frânt luna într-un rictus" terminandu-se totul in alb, ferestre si palme ce ocrotesc dragostea nerostita...
imi place, place...Diana Slavu