despre mere

un text care pune gândirea la lucru...
e ceva arghezian aici...însă spre deosebire de furnică, aici viermele îndrăznește spre comunicare,de un curaj aparte: "sunt viermele ce doarme-n mărul tău..." (poate fi vorba de pom sau chiar de fructul din care omul e gata să se înfrupte).
omul își descoperă fragilitatea și neputința privind spre mica vietate:"la rândul tău ești vierme..." după cum concluzionează eul liric ascuns în glăsciorul ce se dorește auzit al micii făpturi...
e relevată aici și starea degradată de păcat a omului : să fii vierme în mărul Domnului e un lucru destul de înfricoșător: când Grădinarul își cercetează pomii, meriți, ca un parazit ce ești, să fii strivit în picioare. păcatul viermelui e , pe lângă faptul că trăiește din truda altor forțe, strică, denigrează, aduce putreziciune și roadelor care altfel, ar fi vrednice de admirat și de gustat.(n-a putut fi un vierme în fructul ce-a ispitit-o pe Eva, să-l fi aruncat repede deoparte?! :) doar credința și harul Lui Dumnezeu mai poate face dintr-un vierme-omidă , fluture ce slăvește pe Creator prin zboru-i măreț și diafan.
voi încheia cu versurile frumos gândite ale unui poet creștin român al secolului trecut, Costache Ioanid :

"Dacă-ntr-o tainică vreme
din lut Cineva mă făcu,
și dacă sunt om și nu vierme,
o, Doamne, așa ai vrut Tu..."
(vezi http://agonia.ro/index.php/poetry/1813422/A%C5%9Fa_ai_vrut_Tu...)

a fost un popas plăcut, textul d-voastră,

cu sinceră apreciere,

Murza Narcis

sufletesc comentariul tau, multam! da, precum spui, n-ar fi rau sa ne aplecam din cand in cand din "marile" inaltimi umane inspre mici creaturi care nu si-au uitat Creatorul. am avea doar de castigat!
cat despre C. Ioanid, ne cunoastem binisor:) multam de cele scrise! Domnul bun cu noi mereu!