Poezie
frângere
1 min lectură·
Mediu
ieri m-am întors de pe câmp
tăcut precum gărgărița adormită
pe negrul pantofului
fără vreo întoarcere bruscă în copilărie
partea nebună a inimii
bătea a zâmbet ștrengăresc
vezi vezi
striga într-una
eu încercam să răspund
însă o tristețe haină
îmi înghițea toate cuvintele
grăbit
de parcă speranța
ardea încolăcită în numărul pașilor
voiam să împlinesc printr-un departe
răspuns la orice întrebare
azi
strângând în pumn cheia galbenă și rece
omul a continuat să cumpere
impersonala franzelă feliată
012.753
0
Tristețea haină se întinde în corp cuprinzând toate fibrele trăirii, iar cuvintele îmbibate cu ea se imprimă elegiac pe foaia hrănindu-se cu ele.