Ascunde-ți inima să nu mai bată oarbă
Oprește-ți sufletul la tine în ogradă
Îngroapă-ți gândurile noaptea pe o stradă
Lăsându-ți visele-n deșert căzute pradă
Uscând lumina cresc meschine flori de
Cutreierând fără de țintă prin pustie
Am răsărit toamna târziu pe-o creangă vie
Ploaie și vânt m-au scuturat pe o hârtie
Deși am tot nu am nimic fără iubire
Tot așteptând să treacă dragostea
Suntem un gând
Suntem un timp
Suntem o șansă
Un fir de praf topit în marea de speranță
Suntem un nor
Suntem un vis
Suntem o ceață
Suntem o umbră făurită de substanță
Suntem un cer
Suntem o
De dor iubito nu-mi mai este dor
E-aici cu mine-n visele din noapte
Petrcem zilele-mpreună printr-un nor
Pierzând ușor câte un strop de realitate
Se-adună dor fără de dor să plece-n zbor
Pe
Nu vrei să știi, ce simplu
Nu vrei s-auzi, ce trist
Nu vrei să vezi ce lacrimi
Nu simți cât om ai stins
Știi oare cât mă doare?
Știi oare ce-ai aprins?
Știi oare ce-i iertare?
Știi tu ce-nseamnă
Sărută-mi lumina iubito
Agață-mi pe suflet o stea
Deschide petale de soare
Ascundemă-n inima ta
Sărută-mi cu glasul urechea
Pictează-mi pe cer lumea ta
Atinge cu zâmbete gândul
Așează-mi în mâini
Am încercat citind prin cărți s-arunc iubirea
Și-am reținut că de-i respinsă, e stricată
Iar despre suflet e cuvânt, dar nu există
Simțirea-i tulbure, să fie condamnată
Iubind corect printr-o
Unde ești suflet părăsit
De vise oarbe păcălit
Singur pe drum ai ostenit
Umblând pribeag te-ai rătăcit
Suflet apus de-un răsărit
Lumina nu te-a încălzit
O stea frumoasă te-a orbit
Și-acum te pierzi
Oare de ce e-atât de liniște pe buze
De ce-s uscate toate vorbele de-amor
Oare de ce cuvântul umblă să se scuze
Tăcerea curge necăjind otrăvitor
Oare de ce sunt amintirile ursuze
De ce
Timpul hain nu mi-a adus blândă iertare
Toate celulele strigând te știu pe nume
Te voi iubi-n toate secundele rămase
Toate bătăile de inimă ce mi-au fost scrise
Să mă ignori de tine-ascuns e-un joc
Trecu o vreme oarbă de când nu văd privire
De-atunci e timpul rece și-l încălzesc cu vin
Rămase două palme și-o inimă pe ele
Ținute de un suflet întemnițat în chin
Ascunde cu blândețe durerile
A fi pare să fie doar o stare
Cum ești sau ce după cortină stă ascuns
Nu reprezintă existență-n atestare
Cu adjectiv în completare ai răspuns
Poți fii lumină strălucind în admirare
Prin viață
Uitat departe nu mai știu ce să mai fiu
Pierdut e drumul strălucind către lumină
Orbită-i inima zbătându-se-n pustiu
Cărarea viselor arzând-o fără vină
Pășește umbletul adânc părând că-s
Pe-un singur sens destăinuind curge iubire
Râul lovindu-se de-un zid spre umilire
Transformă dorurile-n lacrimi și suspine
Strivindu-mi sufletul căzut în amăgire
Îndrăgostit pe-un singur sens în
Am întâlnit o dimineață
Pășea strălucitor acoperind stele
Privindu-mă cu raze m-a luminat
Floarea albastră și-a deschis petale
Însetată căutând strop de soare
Dimineață ploua roșu
Răsare fără rost o altă dimineață
Las gol în patul gol, tot gol să mă primească
Găsesc poate un rost când voi pleca de-acasă
E musai să zâmbesc chiar dacă nu-mi mai pasă
Trec zilele gonind,
Sămânța oarbă-i încolțită la fereastră
Iubirea crește împletită răsucit
Așteaptă sufletul stropit să înflorească
Răsare dorul chinuindu-mă cumplit
Mi-e dor și doare de când inima-i albastră
Am auzit deja destul despre iubire
Precum un înger e descrisă-n poezie
Plutind frumos se-arată-n vis, o amăgire
Acea minune-i tot mai rară și nu-i bine
De te-a atins ține-o adânc ascunsă-n
Ce-ar fi să ne-ntâlnim într-un salcâm
Când primăvara scoate florile din creangă
Strivind tăcerile în rime să vorbim
Lăsând să crească înflorind iubirea caldă
Ce-ar fi căderile să nu le mai
Un zâmbet însorit
Prin vise îmi apare
Din el a răsărit
Iubire mult prea mare
Săgeată mi-a înfipt
Și-acum inima doare
Degeaba am fugit,
Nu vine o uitare
Când timpul e greșit
Iubirea n-are cale
Un
Mai stai o clipă ne-ntreruptă să-mi zâmbești
Mai stai o șoaptă de iubire fără margini
Te-așteaptă primăvara-n suflet să-nflorești
Stau la iernat toate cuvintele-ntre pagini
Mai stai o rază peste
A nins mult peste suflet cu noapte
Așternându-se iarnă pe toate
Mă ascund între litere moarte
Căutându-mi cuvintele-n fapte
Fremătând biată inimă arde
Ascultând la o poartă departe
Amintirea șoptind
Pe luna rece și prăfoasă lungi se-adună
Priviri de triste rătăciri curgând plecate
De-atâta singur se gândesc că-s împreună
Doar ei cu ea, lumina palidă și-o noapte
În gol privește răsucindu-se-n