Poezie
Dialog la o cafea
1 min lectură·
Mediu
N-ai noroc
îmi spune
și dă plictisită
din umeri
fumându-și până la capăt
țigara
ca să mi te pui
în poală
undeva
sau pe umeri
trebuie să-ți fie destinul
prieten
altfel nu te văd
nu te simt
și te mătur cu palma
ca pe o boabă de cafea
turtită
sau spartă
Vezi, femeie
norocul tău
e ca apa
îți străbate trupul
în somn
și adulmeci la ziuă
abia
urmele-i de felină
pierzându-se în jos
satinate
până sub talpă
mă avertizează
rujându-și atent
gura
parfumată
își scoate din gene
apoi
o scamă albastră
Norocul, drăguță
norocul e totul
îmi strigă din nou
primăvara
din ușă
ridicandu-și breteaua
subțire
mireasma sânilor săi
umple încăpera
semnul
norocului meu
îmi arde pe deget
răsucit
ca o verighetă
crăpata
în dreptul inimii
am
o pată
034.784
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silvia Van
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 130
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 54
- Actualizat
Cum sa citezi
Silvia Van. “Dialog la o cafea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-van/poezie/1774999/dialog-la-o-cafeaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ALfrumos si bine regizat dialogul. nu stiu ce sa spun ca mi-a placut mai mult, a cita doar un fragment ar semana cu incercarea de a separa o culoare din armoniile unui tablou.
felicitari, mai trec
felicitari, mai trec
0
SVVa multumesc, Radun Gabor si Adriana Lisandru, pentru aprecieri. Ma bucur mult ca versurile mele v-au atras atentia.
0
,,semnul
norocului meu
îmi arde pe deget
răsucit
ca o verighetă
crăpata
în dreptul inimii
am
o pată\'\'
Cu simpatie,
Radun.