Silvia Miler

\"Cand o dragoste la care lucram de mai mult timp mi-a reusit, o trec pe curat pe inima altei femei\" sunt cuvintele lui Marin Sorescu (le citez din memorie si de aceea nu pastrez, din pacate, forma versului) ce redau atat de bine tradarea \"natura a fost generoasa (...) pentru ca astfel ne putem desavarsi sentimentul\" (adica noi, barbatii) \"folosind un mare numar de... ciorne\". Sa nu fim tristi ca a trecut, sa ne bucuram pentru ce s-a intamplat, sa multumim pentru prilejul unei frumoase poezii cu imagini ce persista in mintea cititorului: \"trimiți uitarea în stoluri de pradă
să-mi devoreze sanitar visele\";
\"îmi crapă privirile de atâta deșert\";
\"așa că bâjbâi prin mine,
cu o mână strângându-mă în singurătatea mea,
ca un copil speriat în fusta mamei
cu cealaltă pipăind un flash din ziua în care
te-ai trântit la picioarele mele și m-ai tras râzând peste tine
spunând că vrei să fii Woodstockul meu.\"
Tristetii tale, randurile mele la care inca mai slefuiesc:
\"Te recunosc tristete,
Nu te mai furisa
Ca iarna in camara
Miresmele-nghetand
Cearsafurile noptii
Sunt calde de asta vara
Si dulce-mi este tihna,
O sorb, retrasa-n gand...\"

Clipa intima, de rugaciune, cand natura canta psalmi... Inceputul este melodios, slefuirea atenta, piosenia deplina... Spre sfarsit, ultimile trei strofe, tradeaza nerabdare, raman unele colturi, usoare falsete, navalnica revarsare de cuvinte... frumoase ce-i drept dar, croite parca la repezeala. La o bijuterie, slefuirea si rugozitatea pe acelasi material pot da impresia de neterminat daca nu esti foarte atent. Desi tentanta asocierea, echilibrul este fragil si poti strica nedorit de usor armonia jocului de lumini si umbre pe o suprafata pretioasa si gingasa. Bijutierule, nu ceda ispitei nerabdarii unei opere ce se vrea terminata spre a bucura ochiul cititorului! Mai slefuieste putin pentru a-i lumina, tainic, sufletul.

Ai darul de a provoca dispute si asta nu este rau... Mireasa, banala sau nu, provoaca segregare in primul rand la nivelul sexelor (simpla observatie pe baza comentariilor citite)si mai apoi la nivelul trairilor pe care, in functie de varsta poetica le vrem \"tuff enough\". Scrii frumos, uneori fortezi nota si ca toata lumea oricat de bine si frumos... nu este suficient de bine, nu este perfect... uitam insa (asta mi-au spus-o unii cititori)ca frumusetea se gaseste si in imperfectiune (... si creatorii de moda au redescoperit asta iar cine a aplicat principul in noua sa colectie a avut succes tocmai pentru imperfectiunea prezentata). Consider revolta ta un nou inceput; se vede ca poezia este aerul tau si nu poti altfel... Pe net sau in librarii imi va face placere sa te regasesc indiferent daca te hotarasti la clasic sau nu. Imperfectiunea... diversitatea... simtirea... prelucrarea nesfarsita a cuvantului... Poezia este mai ales traire... nu toti manuitorii de cuvinte (chiar cei mai sofisticati si rafinati)pot face poezii.

\"După-așa o tevatură
Ai să spui că-s dereglat.\"
(Ion Diviza)

Hai, sa nu exageram!
De spun asta-s obligata
Sa admit si eu pe data
Ca sunt tot o “dereglata”…
Altfel cum ne duelam?!

Relativa abordare…
Ma intreb Ioane draga,
Calul ce in vis ti-apare
Armasar e sau martoaga?

Hohoteste cu masura
Ca nu te-am facut de ras
Ai o varianta “dura”
Sa cam dai cu rasu-n plans

Oameni dragi pe azi va las
Ca nu-i saga la birou
E cam musai sa spun \"pas\"
C-am sa iau \"spaga\" la greu
(doar ca-i de la seful meu)

Nu de cric... o stim cu totii!
Macara am vrut sa zic...
Las plimbarea-n voia sortii...
Mandri-s caii de la dric!

\"Iară poezia noastră
E în valea...plângerii.\"
(Ion Diviza)

Pacatul recunoscut
Iertat e pe jumatate
Plangi-n vale nestiut
Ale tale muze moarte

\"La mine-acasă nu sunt bun
Lipsind un fleac... calculatorul.\"
(Ion Diviza)

Secretul de l-am aflat
Nu mai am nici o mirare
Daca soata te-a-nselat
“Dansul” are up-grade-are…

\"Revin în virtualitate...
La o vecina, peste drum.\"
(Ion Diviza)

Umbla vorba prin vecini
Si orgoliu se propaga:
\"De acasa nu esti bun
Ce mai cauti la mine draga?!\"

Spaga-i dat si-n strada stai
Tot facand coada la rai
Cand n-ai sa le umpli sacu’
Te-or trimite atunci la… dracu’

Femeie, fiindcă te iubesc
\"Și sunt mereu sentimental,
Eu azi și mâine îți doresc
Un soț ca mine...virtual.\"
(Ion Diviza)

La intoarcere acasa
Sotioara-i dragastoasa
Prinsa cu iubitu-n pat
Ii sopteste alintat:
\"Dragule, nu fa scandal
Tu esti sotul... virtual\"

Fara spaime! N-ai de ce! Mai slefuieste olecuta la prima strofa sa nu pierzi muzicalitatea... \"ca-n ganduri\" ... pasul e mai poticnit in aceasta prima parte iar tu ne-ai invatat sa plutim de la un capat la altul...
Felicitari pentru carte! M-as bucura sa o pot citi...
Silvia MILER

Nu va mint, parol musiu
Doamna asta nu mi-i draga
Apare cand nici nu stiu
Dar cu mine... nu-i de saga!

Nu eram coplesita de tristete, o persiflam... Ei da, o faceam sa-si muste mana hrapareata intinsa mereu dupa inimi, bucuroasa de lacrimile primite pomana! Ma impresionase totusi prezenta ei aproape nelipsita in majoaritatea textelor citite in ultima vreme...
Bucuroasa de musafiri,

Silvia

\"voi rămâne apă ducând în ea femeia\", taina unui alfabet uitat demult, sa ma inalte valul, unda sa-mi purifice trecerea prin colbul vietii... Nu am nevoie de palpabil, adevarul se reduce la senzorial. Ce nu poti atinge, nu poti murdari!? Gandurile impure, se aprind singure si mor planse de ingeri. Observ o tot mai acuta nevoie de curat in contrast cu oferta palpabilului.

La inceput a fost cuvantul iar Inaintemergatorul s-a jertfit pentru cuvant, \"pacatul\" sau de moarte imbracand haina cuvantului... Putem spune ca atunci a fost decapitat cuvantul... Noi toti suntem slujitori ai cuvantului... Aveti grija deci sa nu-l decapitam...
Desi e cam patetic spus, nu-i mai putin adevarat.

Erika...

Norocu\'n patru foi
Zâmbește, de pe net
A cam prins drag de voi,
De... anturaj select!

Bucuroasă de vizită la o ceașcă de zâmbet....

Anana, pentru ce mai suntem si noi daca nu vedem acolo unde altii nu vad si nu adulmecam ce inca nu s-a intamplat?
Bucuroasa de oaspeti alesi...
Silvia