Poezie
Tăierea capului
1 min lectură·
Mediu
El n-a putut s-o facă
Deși-l strângea cuvântul
În menghina privirii
Păcatu-i sfărămând
O spaimă ca un vierme
Pândea din așternutul
Tâlharului de frate
Dar văduva râzând
Pe altarul cărnii-ncinse
De ritmuri alămite
În joc nebun l-atrage
Scăparea-i oferind
Desprins din văluri ude
Un trup i se promite…
O mamă-și vindea fiica
Ce ucidea… dansând
022.227
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silvia Miler
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 55
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Silvia Miler. “Tăierea capului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-miler/poezie/138287/taierea-capuluiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SMLa inceput a fost cuvantul iar Inaintemergatorul s-a jertfit pentru cuvant, \"pacatul\" sau de moarte imbracand haina cuvantului... Putem spune ca atunci a fost decapitat cuvantul... Noi toti suntem slujitori ai cuvantului... Aveti grija deci sa nu-l decapitam...
Desi e cam patetic spus, nu-i mai putin adevarat.
Desi e cam patetic spus, nu-i mai putin adevarat.
0
\'\'El n-a putut s-o facă,/Deși-l strângea cuvântul/ În menghina privirii/ Păcatu-i sfărâmând\'\'.
Aceste sărbători ale sufletului nostru țes pânza albă pentru a ne apăra de murdăria lumii cu care inevitabil venim în contact. Ceea ce ne izbăvește întrucâtva de animalitatea noastră este groaza și scârba pe care ne-o insuflă de secole pilda văduvei, care \'\'râzând pe-altarul cărnii-ncinse\'\' își vinde propria fiică pentru a-și satisface orgoliul bolnav.