Stie Domnul ce-a creat

În privirea ei albastră
Se alintă îngerii,
Iară poezia noastră
E în valea...plângerii.

\"Iară poezia noastră
E în valea...plângerii.\"
(Ion Diviza)

Pacatul recunoscut
Iertat e pe jumatate
Plangi-n vale nestiut
Ale tale muze moarte

Hohotesc de cad pe targă,
Zău mă faci de râs să mor:
În această vale largă
Muzele îmi plâng de dor!

Hohoteste cu masura
Ca nu te-am facut de ras
Ai o varianta “dura”
Sa cam dai cu rasu-n plans

Hohotesc fără măsură
Că mi-ai zis că-s \"deranjat\",
După-așa o tevatură
Ai să spui că-s dereglat.

\"După-așa o tevatură
Ai să spui că-s dereglat.\"
(Ion Diviza)

Hai, sa nu exageram!
De spun asta-s obligata
Sa admit si eu pe data
Ca sunt tot o “dereglata”…
Altfel cum ne duelam?!

Nu te știam și epigramista, dar duelul cu redutabilul Ion Diviza mi-a plăcut! Sa vedem ce mai urmează...

Desi nu-s cameleon
In duelul cu Ion
Am schimbat putin macazul
Doar ca sa va starnesc... hazul!

Multumim de trecerea Domniei Voastre... Poate veniti si pe la cenaclu \"Octavian Voicu\"... acolo epigramele se servesc \"instant\".

Aș schimba și eu macazul,
Însă gândul nu dă bine,
Căci în loc să caut hazul,
M-aș uita numai la tine!

Schimbarea noua de macaz
In loc de haz e cu necaz
Ca nu se prinde, \"strengarita\",
Sa fie \"Acarul Paunita\"

Goana asta printre șine,
Iară văd că nu dă bine,
Căci \"Acarul Păunița\"
O face pe... ștrengărița!