Sunt Silvia Lupan, absolventă a Facultății de Limbi Moderne Aplicate (engleza-franceză), în prezent masterandă în Relații Internaționale și Integrare Europeană.
Cât aș fi vrut să-i scot fulgii din ochi
să șterg reflecția-n lupa cea groasă,
Să uităm de ei, să ne întoarcem la somn
Mai vreau să dorm, e prea dimineață.
Da, într-adevăr ninge frumos…
Dar eu
Am așteptat cu nerăbdare rezultatele alegerilor electorale din 28 noiembrie, ca să aflu marea dezamăgire: iar comuniștii! Nu se mai poate don’le! Un popor chinuit de atâtea veacuri nici în ziua
Adeseori înainte de a-și închide ochii, se gândește vreo oră-două la ziua ce-a trecut cu o tristețe profundă. În fiecare seară las lampa aprinsă până adoarme, zice că-și poate vedea gândurile
fețe de ceară amuțite, uscate
de culoarea frunzelor palide, moarte
ce să-mi vorbească parcă încearcă
ude și surde ștramăt ce sacă
trandafiri ofiliți far’ de viață
zac înecați în smoala din
Iubește-mă chiar dacă
Departe-ți sunt acum,
Schimbase-vor toate
Având același drum.
Iubește-mă chiar dacă,
În ochii mei nu ești,
Căci toate au să se schimbe
În ei să
Pe aleea-ntunecată,
Pași de damă se arată,
Naltă, slabă și bălaie
Cu picioarele-i de paie.
Capu\'șor lăsat pe spate
Coama-i fluturând în noapte;
O-arătare zvăpăiată,
De lumină inundată.
O
SL