Bolnavul
Cât aș fi vrut să-i scot fulgii din ochi să șterg reflecția-n lupa cea groasă, Să uităm de ei, să ne întoarcem la somn Mai vreau să dorm, e prea dimineață. Da, într-adevăr ninge frumos… Dar eu
fețe de ceară, flori ofelite și cavouri
fețe de ceară amuțite, uscate de culoarea frunzelor palide, moarte ce să-mi vorbească parcă încearcă ude și surde ștramăt ce sacă trandafiri ofiliți far’ de viață zac înecați în smoala din
Iubește-mă
Iubește-mă chiar dacă Departe-ți sunt acum, Schimbase-vor toate Având același drum. Iubește-mă chiar dacă, În ochii mei nu ești, Căci toate au să se schimbe În ei să
Seara pe tocuri
Pe aleea-ntunecată, Pași de damă se arată, Naltă, slabă și bălaie Cu picioarele-i de paie. Capu\'șor lăsat pe spate Coama-i fluturând în noapte; O-arătare zvăpăiată, De lumină inundată. O
