Silvia Guță

ai dreptate în privința formei verbului, dar timpul e mai mult ca perfectul... te ințeleg, te-ai grăbit :) oricum, mulțumesc de atenționare, am corectat...
... în privința personalei, da , e o amintire la care țin foarte mult, iar o formă mai stilizată mi-ar da, poate, impresia de artificial... poate și din cauză că totul a fost înghițit de timp ca și când nu ar fi existat niciodată, fără nici o dovadă că, in realitate, chiar s-a întâmplat... nici măcar o răceală de la mersul prin iarba umedă :))
m-am bucurat să găsesc un mesaj de la tine... te mai aștept pe pagina mea...
Silvia

Nu mă pot abține, Mircea... Îmi este și mai somn, dar îți spun, nu te despărți de tine, cât de mult poți... Îmi place numele tău, îmi place vârsta ta, îmi placi tu, printre rânduri... ca o chemare neașteptată din culise... Nu lăsa pe nimeni să te despartă de tine însuți!..
drag,
Silvia

\"astept sutul ala in fund
ca nu se mai poate...\"
Deși mai am un pic și adorm pe tastatură, îți scriu câteva rânduri... Mă faci să simt ceva anume citindu-te, ceva între o emoție, o amintire și o previziune... Nu îmi dau prea bine seama ce e, dar e ceva care impulsionează, într-un anume fel, pe cei care au nevoie de un șut în fund... Hai să fim cu toții propriile noastre șuturi în fund...:) ar fi ceva.. și totuși..
\"vine o zi pentru fiecare
in care trebuie sa recunoastem
ca suntem niste idioti...\"
Silvia

Mă gândesc că, poate, doar o priveliște sau un loc nou, cu totul altfel, te pot face să nu-ți mai pese de rima respectivă... Te pot întreba unde te aflai?

\"Violet ... cerneala de pe o sentință la eternitate;\"
...Când ai scris asta te-ai gândit la cerneala cu care Veronica îi scria lui Mihai?... Pe mine la asta m-a facut să mă gândesc...
Altfel, sper ca haina verde pe care o îmbrac eu zi de zi să nu mi se învechească... dar asta ține de dispoziția albului, după cum zici tu. Ar trebui să dăm altcuiva această putere?