portret

o stâncă preschimbată în convingeri și un ocean transformat în privire, solzi albaștri ce deveneau piele, o lacrimă care s-a prefăcut în inimă și o uimire de copil, în degete, cuvinte care se trag din fugi de zăpadă și emoții care se numeau cifre, tristeți care fususeră cioburi de sticlă, amintiri confundate cu fotografii alb-negru și un zâmbet născut dintr-un descântec greșit... atât era el