neștiință

mă agățam încet cu privirea de tine apă verde și stătută de oglindă îmi ceream mâinilor înca și înca o jertfă până când mi-au crescut rădăcini în pământul arid al ochilor lui căprui ... discuri solemne in iris lucios negrele inchisori ale privirilor umede se închid mereu în fața zăpezilor de cuvinte reci ochiul lui adevărat rămâne mereu departe sub ele ...