Poezie
Nașterea oglinzilor
1 min lectură·
Mediu
Aceasta este starea cea mai apropiată de nebunie
Ca și când oricare drum ar uita să se bifurce
La sfârșitul poveștii
Văzul meu se reduce
La a deosebi mișcarea de îngheț
Și de moarte
Și cu o singură mână pot acum să răstorn
Toate sensurile culorilor
Când încrunt sprânceana
Din adâncul frunții
Mi se preling adevăruri
Ucise
Și nările-mi freamătă de mirosul de sânge
Și apă
Al strigătelor de femeie
Iubită
Din trei încercări
Am reușit să mă dau peste cap cu totul
Și m-am trezit lipăind prin apa sărată
A oceanului diform
De dedesubtul zborului
M-am găsit mai aproape de mine însămi
Ca niciodată
După ce singură mi-am ștrangulat cu șireturi roșii
Toate visele
Le atârnasem prin cameră de tavan
Și de ceruri
Și le lăsasem să-și crească oglinzi virgine
În care să-mi ondulez părul
002211
0