ascunderea după icoană

Silvia, atunci când îți căutai identitatea prin părinți, te ascundeai după icoane și totul era pur și neatins de greșeală. Când ai ieșit la lumină și strălucești precum soarele, viața îți prezintă piesa ei plină de zgomot și furie, care așa cum spunea marele Faulkner, nu semnifică nimic. Un amestec fulgurant de golani, care rătăcesc asemenea câinilor vbagabonzi pe străzile nopții, actul procreativ, asemenea unui ritual străvechi și niciodată încălcat, pușcăriașii, care nu sunt altceva decât oamenii încătușați în propria celulă a sufletului lor, nebunii, fericiții înțelepți ai vremurilor noi, o lume halucinant de reală și tragică. Doar după icoane \"e un cer inflamabil ușor de atins\", combustia divină!
Cu prietenie, Emil Iliescu

poemul m-a prins, l-am rostogolit intre palme, ca un aluat, i-am dat ce forma am vrut eu, dincolo de forma ta, m-am regasit in furia ta si m-am intors inauntru in fan, cautand sa sterg de pe cer rosul si portocaliul, sa nu mai fie inflamabil, sa ramana doar icoanele curate.

cuvinte rostogolite, nu impinse cu varful piciorului inspre cititor.
forta, gingasie, sfarsit deosebit.

cu prietenie,
andrei t

emil, mă bucură trecerea ta pe aici - ai văzut ce trebuia - actul procreativ și combustia divină!

Andrei, cuvintele se rostogolesc, se împing, se aruncă, se scriu, se deprind, se pot folosi milioane de verbe
important e cuvintul care e plăcut de cititor

vă mai aștept