dragostea mea e o chitară electrică

mă surprinde (ciudat contrastul cu energia lăuntrică) plăcut într-o galaxie ispititoare, unde nucleele ființelor se pot uni cât ține o melodie, un film, câțiva ani, o viață. și-ncă o viață. cât timp se-nmulțesc stelele, sau neștiut de mult.
ultimul vers nu-mi place că nu inovează în ambient și-i fură din puls.

titlul m-a "arcuit" către un clip:
http://www.youtube.com/watch?v=9zyrjLzBt8Q

cu atracția lecturii,
cristian-marian

marian,

despre ultimul vers, sunt convinsă că fără, ar avea de suferit pulsul acela de care spui chiar tu; cred însă că toată buba e cuvântul bordel, nu la nivel de înțeles, ci la nivel fonetic; de asta am să-l înlocuiesc cu tractir, am citit cu voce tare, pare mai bun fnalul așa și mai puțin șocant, chiar dacă e vorba de un sinonim.

mulțumesc pentru lectură, semn și melodie ( plăcută trimitere ) !

dacă totul ar fi fost la viitor ar fi sunat ca un oracol și ar fi avut un aer implacabil;
puterea vrăjii stă în prezicere,acolo sunt licorile ei;
(poeta vates,asta ți-a scăpat);

așa,în ciuda simptomatologiei doar aparent
complicate(insomnie,anxietate,depresie,sufocare,sensibilitate la sunete),îl văd deja pe carmolistul tău dansând fericit(singur în chilie)un "jailhouse rock";

Și dacă eu n-am vrut să sune ca un oracol, Guglie?

heu, malum predictor!

heu, nefas !
ar fi trebuit să-l vezi dansând un "tutti frutti" :-p)