Poezie
noapte polară
1 min lectură·
Mediu
îmi place să mă plimb noaptea
e un întuneric care te deschide și nu îți cere nimic în schimb
poți îngenunchia
poți înjura
poți îmbrățișa copacii
îți poți analiza gradul de izolare
îți poți determina greutatea beznei
o poți atinge dar nu o poți schimba în lumină
pentru că e noapte acolo unde trebuie să fie zi
merg printr-o grădină cu bulbi
cu o bufniță pe umăr și un ac în măduva spinării
sunt străină de mine
dar sunt a mea
nu știu nici eu cum vine asta
dar simt
e o rețea declanșatoare de vise
între suflet și corp
foile cărnoase dedesubtul hainelor strâmte
stau așezate ordonat ca niște scoarțe
mă gândesc că ar trebui să cresc ceva bun în mine
poate iubirea
(MINUNEA VA VENI MAI TÂRZIU, ed. Feed Back, Iași, 2011)
054.658
0
deocamdata \"deschiderea\" e una dinauntru - inauntru si nu dinauntru - inafara.
acel \"poate\" din final e fasia ce poate face ca imbratisarea copacilor sa fie in plina zi.