silvia caloianu

In loc de \"M-a deruteaza\", a se citi \"ma deruteaza\"...Imi pare rau...:(

Cand ai sti de cate ori ti-am citit acest poem! M-a deruteaza \" boul behemot\" si inca \"pe masa\"...Ei bine, ai tu, acolo, in subconstientul tau niste configurari asociate care, oricat de trasnite ar fi, isi gasesc explicatii - logice si artistice - dar asta, cu \"boul behemot\"...m-a dat peste cap! :) Tu, care, totusi, ai scris poeme atat de bune...de unde obsesia? Sa fii \"ingurgitat de vreun valet de pica\"!?...Sau, ai vrut sa vezi reactia cititorilor? Recunoaste! :)

Cuie...Poate, astfel fixezi in memorie curcubeul ce constituie cromatica emotiilor, ori de cate ori revii acasa? Vrei sa zici: \"Opreste-te clipa!\" ? Daca ma mai gandesc, imi mai
trec si alte sugestii prin minte...
Intr-adevar: aceste putine cuvinte au o puternica incarcatura semantica. Finalul fericit exalta din enuntul categoric, ferm...Felicitari pentru aceasta bijuterie!

Socant, printr-o impresionanta – de vis! - nebunie semantica, poemul “Elefantezia” ne invita pe taramul absurdului, incitant prin noutate si surpriza.
Asadar: daca v-ati plictisit, incercati sa vedeti lucrurile altfel, mai distractiv, de ex., v-at pus vreodata intrebarea: ce e dragostea, fara niste flori de elefant? :)
In reluare, intrebarea “De cate ori infloresc elefantii pe an?”, staruie, probabil, asupra faptului ca “elefantii infloresc” atunci cand vrea ea, fiinta iubita, atunci cand ea incearca sa-l minta, frumos, poate fara sa intuiasca...ca el ii va face jocul, ii va accepta lumea de poveste! Sa incerce acum, sa nu-l creada pe cuvant , char daca acesta afirma: “parul tau miroase a floare de elefant “! Are si el, livada sa de vis...

Ramasitele zilei...ma gandesc: de ce ai ales aceasta expresie? Ai elaborat-o, luand in calcul sensuri sau ti-a iesit asa, din subconstient, ca sa te intrebi tu insati: de ce oare \"ramasitele\"? Imi place sa delirez printre metaforele tale, motzoaco! Atentie la metafore: savoarea lor va poate inunda imaginatia!

Sesizez in acest poem starea unui spirit deosebit,care se lasa insa purtat de curent (aici: de curentii raului), ideea de exotic fiind exprimata prin declaratia \"sunt cal de rau!\". Constient - inca! - de starea in care se afla, suporta si durerea dedublarii, una dintre ipostazele sale, privita dintr-o parte, nefiind altceva decat \"ciudatenia fara carma\". Observam ca aceasta nu-si traieste bucuria libertatii: \"Îmi sângeră piatra udă / pe genunchi / și pe pulpe, / ea sânge,/ eu sânge, / ne roșu prin undă.\" ( In cazul cand expresia \"ne rosu\", contine o negatie, metafora ar sugera raceala de reptila, fara sange, in caz contrar, ar fi echivalenta cu \"ne sangeram\", ne ranim noi insine, prin atitudinea pe care o comportam fata de noi insine.)

Intr-adevar, am citit cu placere, f incitata si de parabola, si de comentariul tau! :) Si, intr-adevar, a fost o exceptie! :)
Ulise :))

Am citit cu multa-multa curiozitate. Cu toate ca, de obicei, nu prea am rabdare sa citesc - pe acest site - altceva decat poezie.

Hmm...voi reciti...Sa ma distantiez, mai intai, de acea fiinta emotionata din mine, ca sa pot, eventual, reveni, cu un ochi cat de cat critic...

Imi place...asa \"neologizat\"! Astfel, cred ca limbajul poemului nu numai ca sincronizeaza fericit cu cel al filosofiei, in care se manifesta antropogeneza, dar ne ofera si savoarea sensurilor dintre sinonimii, savoarea rimelor noi, nepedalate...

Amaradaminda,
multumesc, in primul rand, pentru atentie si, in al doilea rand, pentru aprecierea ludicului ca expresie poetica in “Pasari de adio”. Sincer, vedeam banalitatea repulsiva a titlului pantru care nu-mi placea o alta varianta , la fel de sugesutiva. Am mizat pe mesajul textului, aventurat intr-o formula postmodernista. (Cred ca mi-a reusit cat de cat.) In acelasi timp, nu am spus ca e vorba de aeroportul din Amsterdam, ca sa las loc de mai multa imaginatie - decat ar permite discursul postmodern – pentru cititorul avizat si cu varii predilectii literare.
Magule,
ma bucur deosebit de atentia ta, dar raman la parerea ca nu exista cuvinte care ar “rani versul si imaginea” intr-un text, care inclina sa fie considerat drept poezie postmoderna. Paranteza aceea
“interminabila”, dupa cum zici, contine o declaratie in acest sens, iar doza de cinism din aceeasi paranteza “si nu pentru ca e vorba de prioritatile tale divine”, cred eu, mentine tematica discursului.
“pentru ochii tai / de zahei” imi pare reusit pentru ca rimeaza si, pentru ca Voculescu si-a numit personajul “Zahei orbul” si nu “Zaheu orbul”, dupa cum afirmi ca ar suna mai bine in context.
Sper sa mai intri (sa stii ca imi place sa polemizez, asta nu inseamna ca nu respect parerile altora!)
Vlad Vladut,
iti recomand sa citesti “Zahei orbul”, de V.Vpoiculescu...ai intelege ce vreau sa spun, cand ma plasez – in acest poem - intre “femeile de sare” si “icoane”...

Sper sa nu te superi, e parerea mea...spun ce simt cand citesc asa ceva cu semnatutra unei fete...

pentru ochii tai
de zahei
voi fi cineva care bântuie intre femeile de sare si icoane
remediu împotriva plictisului
râsul în hîrjoana plânsului

Aceasta fereastra deschisa peste lacrima(\"pervazul de sare\"), pana la urma, pare a fi tot un pick-up, cu stelute pe messenger: una dintre emotivele surse de inspiratie a celor ce-si semneaza versurile pe poezie.ro. O intrebare, in locul inimii, \"care s-a oprit citind-o\"...sa insemne oare ca emotia cedeaza ratiunii? Oricum: recunosti ca ambii sunteti prizonieri (ai aceluiasi sentiment?). Vreau sa mentionez si originalitatea metaforei din strofa a doua: sa rotesti discul timpului \"de la albastru la rosu sangeriu\" (de la departare-instrainare pana la explozia apropierii, \"sangele\" avand aici o conotatie suplimentara).

Cel de al doilea text aici se explica prin faptul ca primul a fost retras. Nu stiu de ce a aparut ulterior...

Am scapat, in graba, steluta!:)

Visatori sunt copii acestia, care abia invata a jongla cu silabe si care \"inghit\" tot ce le cade sub mana!
Interesanta parabola descifram in acest poem care anunta ca \"nestirea\" poate fi zburata de \"zmei de hartie sau asfalt\"...
Afisez o steluta - de atentie - pentru aceasta lume, totusi, minunata!

Din cele mai vechi timpuri pseudonimele au avut, in primul rand, menirea de a evidentia personalitatea omului de creatie si, daca acestuia i-a parut ca numele sau comporta o conotatie straina in expresia entitatii sale…si l-a schimbat. Astfel, Eminescu nu a vrut sa fie \"Eminovici\", Puskin nu a vrut sa fie \"Ganibal\" (puteti continua...).
Personal, in activitatea mea de ziarist nu am semnat niciodata cu “silvia bodiu”. Aveam pseudonimul “Caloianu”. Cu “Silvia Caloianu” semnam si modestele mele eforturi literare . Daca as semna acum pe poezie.ro “Caloianu” in loc de silvia bodiu, cred ca s-ar memoriza mai usor, cum, de altfel, si “SIRENA”, la care as renunta, ca sa revin la “Caloianu” (daca se cere, neaparat, numele cu care vom apare, eventual, in afara mediului virtual). Astfel, mi-ar placea ca la compartimentele “autor parere” si “autor text” sa fie afisat doar pseudonimul literar sau numele (in cazul cand este unicul pe site!), fara pronume, ca sa le retinem mai usor, sa ne facem mai putine probleme in ce priveste formula de adresare si, in acelasi timp, sa para mai putin “greoaie” si lista semnatarilor ( decat cum apare acum , cu, de ex.: “Pop Serban Rares”). Pe de alta parte, gandesc: nu ar f, oare, distinctiv - pentru ceea ce apare / se cultiva aici – ca, in contextul lumii (de dincolo!  ) sa se publice semnat cu pseudonimul literar ( format dintr-un cuvant) avand, alaturat, intre parnteze, numele noastre reale? Cred, ar fi distinctiv…
In privinta schimbului de pareri-replici, in masura in care acestea sunt constructive, amiabile, ale unui mediu de cenaclu-laborator…ofera site-ului un farmec atractiv, cred…

1.Aceasta femeie...grabeste mereu evenimentele! Le confera astfel artificiul,riscurile realizarilor precoce (\"tu suflai în petale\").
2.Acest barbat se minuneaza de performantele femeiei care l-a facut - in sfarsit! - sa simta ceva cu totul si cu totul deosebit, de ce i-a fost dat sa simta pana acum si, cunoscandu-si bine firea (instabila, mereu in cautare de senzatii noi?), bate in lemn (\"eu spuneam /te iubesc / prin bătăi repetate /în lemn\").
3.Se presupune ca \"batutul in lemn\" a facut sa tina cat mai mult vraja acelui sentiment de dragoste: daca femeia stie sa sufle in petale, inseamna ca stie sa creeze primaveri! Si ce daca, artificiale?! Cum sa tii altfel un barbat langa tine, daca nu inventand mereu senzatii?

Din cele mai vechi timpuri pseudonimele au avut, in primul rand, menirea de a evidentia personalitatea omului de creatie si, daca acestuia i-a parut ca numele sau comporta o conotatie straina in expresia entitatii sale…si l-a schimbat. Astfel, Eminescu nu a vrut sa fie \"Eminovici\", Puskin nu a vrut sa fie \"Ganibal\" (puteti continua...).
Personal, in activitatea mea de ziarist nu am semnat niciodata cu “silvia bodiu”. Aveam pseudonimul “Caloianu”. Cu “Silvia Caloianu” semnam si modestele mele eforturi literare . Daca as semna acum pe poezie.ro “Caloianu” in loc de silvia bodiu, cred ca s-ar memoriza mai usor, cum, de altfel, si “SIRENA”, la care as renunta, ca sa revin la “Caloianu” (daca se cere, neaparat, numele cu care vom apare, eventual, in afara mediului virtual). Astfel, mi-ar placea ca la compartimentele “autor parere” si “autor text” sa fie afisat doar pseudonimul literar sau numele (in cazul cand este unicul pe site!), fara pronume, ca sa le retinem mai usor, sa ne facem mai putine probleme in ce priveste formula de adresare si, in acelasi timp, sa para mai putin “greoaie” si lista semnatarilor ( decat cum apare acum , cu, de ex.: “Pop Serban Rares”, “ Trusca Elena Cristina” comparativ cu, de ex. unica “Alma”). Pe de alta parte, gandesc: nu ar fi, oare, distinctiv - pentru ceea ce apare / se cultiva aici – ca, in contextul lumii (de dincolo!  ) sa se publice semnat cu pseudonimul literar ( format dintr-un cuvant), avand alaturat, intre parnteze, numele noastre reale? Cred, ar fi distinctiv...
In privinta schimbului de pareri-replici, in masura in care acestea sunt constructive, amiabile, ale unui mediu online de cenaclu-laborator, cred ca ofera site-ului un aer relaxant, deci, atractiv...