silvia caloianu

Ma impesioneaza cum lucreaza expresiile tale metaforice asupra imaginilor! Atmosfera acestui poem se degaja chiar din debutul poemului \" era un fel de primavara\"...Si, era \"un fel de primavara\", mai intai \"peste ochii subtiri ai pamantului\", dupa care, acelasi de neinteles, de neidentificat anotimp, calificat \"un fel de primavara\", se anunta \"peste epiderma subtire a timpului\", existenta caruia fiind insa ulterior negata: \"dar nu mai era deloc primăvară\"...De ce? Pentru ca a fost doar un vis, ca intreaga viata a noastra, pe parcursul iluzoriu al careia mai reusim inca sa mai avem si revelatii de \" homo sapiens\", in timp ce nu constituim mai mult decat \"stadiul larvar a ceea ce /
ar fi putut fi odatã sufletele /
noastre comune\". A fost un vis, primavara, nu va mai veni, penru ca \"serpi atomici\" si \"soparle chimice\"...au muscat din ea \"cu salbaticie\"...
Starea anestezica vine, coplesitoare, neutralizand durerile aplecate peste \"intrebarile lumii\": \"iar eu muream /departe tare departe / pe malul unei ierni / de plutoniu / învelit într-un lințoiu /de vise.\"
Lectura poemului captiveaza nu numai prin metafore de surpriza, dar si gratie discursului, exteriorizat printr-un sfasietor ritm interior.
...\"www.omenire.com\"... \"ce folos ce folos ce folos\"...

M-a intristat, m-a pus pe ganduri...Este atat de usor sa-ti traiesti viata gandind simplu, fara ca sa-ti dai seama de anumite lucruri....
Integrarea noastra celulara in spatiul cosmic - de la reactiile cancerigene si pana la cele de reproducere - este ideea prolifica a poemului, expesia careia impresioneaza ca in toate textele tale.

Am fost si eu in acest peisaj, m-a impresionat placut originalitatea expresiei metaforice: pana si pentru banala intoarcere la izvoare ai gasit o inedita,cred,formula poetica.
Ti-as sugera, doar, sa pui la plural adresarea din primul rand sau, sa lasi soaptele firelor de iarba asa, in aer, nu neaparat adresate umbrelor...\"umbrele de jad\" sa le auda intamplator, sa le asculte, fara ca ele, acele soapte - la singular,ca o adresare universala - sa le fie adresate neaparat lor.

Si mie imi place fff mult poezia, dar as fi vrut sa fie scrisa obisnuit, separat, fie si alaturi, dar nu chiar pe acele culori...As fi contemplat mai usor poezia, mai intai, in voia culorilor mele...Am citit-o de mai multe ori. Da: imi place! Voi reveni, in general, in poezia ta!

Este o poezie gandita de tine ca sa fie a Irinei sau char este a ei? Am citit-o de mai multe ori, periodic...De ce? Posibil, m-a intrigat, la tine, interferenta poeziei si a realitatii. Ma surprind, alergand dintr-un plan in celalalt, spunandu-mi, de ex.: \"Il iubeste si Irina, nu poate sa nu-l iubeasca!\" sau \"frigul acesta...atat de feminin simtit si spus! Secunda, ultima, care nu semnifica ezitare, nici spaima, ci doar o privire aruncata peste umar, la...ce a fost, la ce este inca... neinteles de dureros\"...Ma surprind, intrebandu-ma: oare cat a durat, mai dureaza inca acea secunda? Despre ce promisiune e vorba? Cum adica: \"plecam,ingerule?\"...Ma intreb si gasesc diverse explicatii...Incontestabil: e vorba de o poezie reusita! (vezi, in subtitlu, ai scris \"pozie\" si...daca acele puncte, sunt de suspensie, cred e bine sa fie doar cate 3 la numar)

Dane, Monica: aveti dreptate! Nu eram nici eu incantata de \"autentifici\", dar, graba de a publica... :) (cat nu m-am razgandit, dupa cum sunt de cand ma stiu!) E mai bine asa, cu \"deconspiri\" ?
Va multumesc! Ma grabesc,fug, revin, sa va vad!:)

Motzoaco, nu am fost afectata de asemanarea poemelor noastre ( in general, nu doar gratie cuvantului coctail din titlu, pe care eu l-am scris adaptat limbii romane), dar...am ramas muta de uimire. Ca sa vezi: poemul meu, publicat cu o zi inainte, nu avea nici un comentariu, pe cand al tau...
Nu, nu e invidie :)) Sa fii tu sanatoasa, plina de inspiratie si admiratie!
Te cred, te cred ca nu ai citit anterior, ca ziceam si eu \"atinge-ma\" :) Oricum, poemele noastre sint diferite ca expresie, idee si stil...Am fost, un pic, consternata, atat!

Imi zic: acest poem trebuie sa aiba la baza o parabola a sagetatorului, a semnelor cosmice in general…(Daca as fi acasa, in aceste clipe, as rasturna biblioteca, de curiozitate, poate as gasi o explicatie...)
Ochii caprui...ce sunt aici, ce simbolizeaza, oare? Naturaletea? Intrasingenta? Caldura? (in opozitie cu albastru - rece culoare a instrainarii, a departarii?)
\"Ochii, tot căprui au rămas, până azi ./ N-au vrut să se spele până la albastrul ochi de tată\". (adica pana la profunzimea cerului-tata, a cosmosului-tata) . Am avut o revelatoare intrevedere cu inefabilul, citind acest poem, din lumea caruia ma trezesc cu greu...Voi reveni! Poate mai zice cineva ceva?

Din punctul de vedere al lui Stanescu...ai scris un metapoem de al meu (LA UN COCTAIL), care mai figura ieri pe prima pagina :)
Oricum suntem diferite in acea coloana a infinitului poetic :) De ex.: eu am vrut sa fiu atinsa doar in masura in care acel cineva sa se convinga ca nu sunt o naluca :) Eu am rezerve, mereu stiu sa pun lucrurile la indoiala...(Si, nu pentru ca nu as fi sigura pe mine, dar...)

Pentru Ghiocel: sincer imi pare rau daca te-am jignit cumva! Am zis \"ridicol\", asa, colegial (mai n-am zis: prieteneste chiar, ar trebui sa ma auzi, sa ma crezi!). Chiar nu eram, chiar nu stiu nimic de acel joc pe chat, te rog sa ma crezi! Sau, daca se poate sa verificam... De aici si am dedus ca e vorba de o ofensa...Nici acum nu prea inteleg care e sensul acelui joc de care vorbesti! M-ai derutat de tooot :(
Daca nu e o ofensa in adresa mea: scuze!
Daca vrei sa discutam despre plagiat, in general,sa-ti spun ce cred: chiar voi intra cumva pe chat, cand te voi vedea pe acolo, promit!

Draga Laurentiu sau Ghiocel! Iti raspund aici, pentru ca anume aici ti-ai gasit locul si momentul sa ma ofensezi. Chiar te rog sa-ti retragi urmatoarele cuvinte:(Sirena ssau \"galeria\" de la \"chefiru\" de pe chat) a trecut de perioada ei experimentala la 120.\"
Din motiv ca:
1.nu cred sa ma fi vazut-auzit deseori pe chat (poate, de 2 ori am intrat, pe 2 secunde)
2.am recitit poemul tau, de unde insinuezi ca ti s-a furat \"saritl treptelor\" si-mi pare chiar...ridicol: e vorba de niste imagini atat de comune, atat de comune, in mod sigur ca le-au folosit in contexte diferite chiar si unuii poeti consacrati.
(Constantinescu a spus altefel,diferit de tine, ambele poeme ale voastre fiind la fel de bune!)

Chiar daca te dai in spectacol, esti de admirat, pentru ca ti se intampla din cauza acelui sentiment, ce te zboara pe trepte - reale si de vis - asa incat nu-ti mai pasa de opinia nimanui, cu atat mai putin, de acele \"zambete malitioase\"
(evident, din invideie sau pentru ca...nu au avut fericirea de a trai asemenea momente!). Si cum mai trece timpul! Nici nu reusesti sa spui \"cu-cu!\" :) Ce sa zic? Imi place, de fapt, cum scrii, in general, iar acest poem...pacat sa nu-l citeasca toata lumea!

De mult nu am mai citit ceva atat de revelator pe poezie ro...E din prima impresie in urma lecturii. Mesajul, captivant, imi pare scris intr-o forma cursiva, nestingherita...Cu toate ca s-ar vrea parca \"incatusat\" intr-o formula clasica, vedem totusi ca nu este respectat cu strictete ritmul, de aceea nu deranjeaza nici rimele cum sunt: imbratisate sau ba. Nu prevaleaza muzicalitatea textlui, ci mesajul lui, ceea ce e pe gustul meu. Mai cu seama ca imi este aproape o astfel de stare, feminina. Poate, un pic altfel, zic, in \"Sihastra uimire\" : \"niciodată n-ai crezut / că vii peste mine ploaie de aur / eu pe zeus l-am pierdut / iar tu pe danae\". De ce la tine e regele \"nimeni\" ? Poate asa isi zicea el, din modestie, sau din profinzime filosofica: zicea ca e nimeni? Poate era vorba chiar de \"nimeni\", adica era doar un rege imaginar? Cred ca as mai gasi interpretari, ceea ce e doar in folosul acestei poezii. (Hai sa nu zic ca nu as fi curioasa, daca tot sutem online: oare ce ai vrut sa spui?)

Veni, daca stii ca poti mai mult, de ce te aventurezi cu asa ceva? :)
Apropo: m-as bucura sa ma contactezi, in vederea unei posibile colaborari,
la tel. 22 19 57, sau mob.0291 79 854 , sau Yahoo messenger: silvicatardiva

\"Ingerii\" sunt \"murdari\", banuiesc, din cauza mediului excesiv de poluat! Asta e: problema veche deja si mereu actuala...Ce mila imi e de ingerii aceia! Hai sa-i spalam, sa-i calcam si sa-i insiram la soare, pe iarba de munte, mai departe de civilizatia cu masinarii...controversate:)
Dincolo de reactiile subiective, trebuie sa recunosc: imi pare inedita formula de redare a unei stari depresive...

Mi-a placut expresia \"fiinte de cer\"...

Mi-a placut filmuuuuuuul! Pe cand alt episod? Am alergat si eu - sa ma fi vazut! - prin poemul acesta, ca sa incerc sa te contrazic, adrian_nairda: \"Da, Doamne, Da!\"

Toate aceste \"nimicuri\", observate in anturajul exterior si interior, deduc tristetea ca pe o stare permanenta, de care suntem inconstienti, obisnuiti fiind cu banalitatea cotidianului.
Spui, retoric: \"Ca si cum nimic n-ar fi tristete\" si...iti dam dreptate! Ce poate fi mai trist decat...\"nimic\"?

\"EU\"...Imi pareai altfel, mai optimista, mai plina de viata si absolvita de tristete...Se vede insa ca, oricat de bine am masca tristetea dumnezeului din noi, evadeaza, pana la urma - cel putin, intr-un poem! - asa cum s-a intamplat si in cazul tau, trandafiras...Intr-adevar, cam schiopateaza piciorul de vers al ultimului rand, gasesti o solutie, cred : faci schema silabelor accentuate si jonglezi... asa, ca sa nu mori de tristete! :)) Stiu ca esti tare!

Imi place poemul, dar ti-as sugera sa schimbi cate ceva (vrei, tii cont, nu - nu!):
1.prima strofa, randul 2 sa inceapa cu \"au\". Observa, ca nu stirbesti astfel cursivitatea.
2. prima strofa, randul 9: \"ca inca\"...suna suparator.
3. strofa a doua, randul 2: In loc de \" O sa se buluceasca\", cred ca ar suna mai bine \"se vor buluci\"
4.Finalul, cred ca ar suna mai bine, mai clar asa: \"Sa trezeasca Leul din /in Regele Animalelor\"